Nume de cod: Trei [FINALIZATĂ]

Capitolul 10

ATLANTIS este organizaţia condusă de Ştefan, omul care îl salvase pe Andrei de la moarte şi îl făcuse o nouă persoană, mai bună. Dar el nu era singurul caz. Mulţi dintre agenţii care se află aici fuseseră şi ei salvaţi de la organizaţia lui Nick Rusu.

Am de gând să vorbesc cu Ştefan după cină în particular. Speram să mă poată lămuri în legătură cu experimentele pe care ni le-a făcut Nick, motivul pentru care a făcut-o. Speram să mă ajute.

Cu toţii stăm la masă unde acum o oră Ştefan făcuse o mică şedinţă de informare. Ne explicase în mare cum vor decurge următoarele zile. Program încărcat cu antrenamente şi foarte puţin timp de odihnă, dar avea un mod plăcut şi nu părea un dictator crud. Mai degrabă era bun cu toţi şi încerca să vorbească cu cât mai mulţi în parte. Părea o persoană deschisă şi, chiar dacă era micuţ de statură, mi se părea chiar simpatic.

– Unu, de fapt Andrei, pot să-ţi spun ceva? Nu de mult timp s-a întâmplat ca într-o noapte să mă aflu într-un club. Atunci ca prin vis am crezut că te văd. Cumva m-ai urmărit pe atunci?

Andrei rămâne cu furculiţa cu carne în gură, blocat. E în faţa mea. Se uită direct la mine. Încet îşi amintește că trebuie să mestece mâncarea şi apoi pune furculiţa jos.

– Da. Dar nu pe tine te urmăream.

– Am fost urmărit, ştiam eu. Cine a fost?

– Tu de cine crezi? Oamenii lui Nick.

– Credeam că poţi fi ceva mai explicit.

– L-am văzut în mulţime... mi se părea suspect la început. Tot se uita la tine. Când ai băut, deveni agitat se uită în toate părţile. M-am apropiat şi apoi m-a văzut. A alergat, iar eu l-am urmărit. Dar l-am pierdut.

Avea un ton misterios. Povestea îngândurat.

– Dar cum ai venit la club?

– Ți-am zis, aveam altă misiune. Nu trebuia să vorbesc cu tine, dar trebuia să te urmăresc. Să te protejez până scapi de urmăritori. A fost greu fiindcă erau ascunşi peste tot.

– Deci i-ai văzut şi tu?

– Da. Dacă aflau că eu sunt acolo, ei bine...

– M-au prins... Cinci a răpit-o pe Doi nu ştiu cum, dar a prins-o. M-a şantajat.

– Da, a fost un haos complet.

Am mâncat şi am ajutat la strângerea vaselor. Mâncarea a fost bună şi gustoasă. Acum sunt sătul şi îl caut pe Ştefan împreună cu Andrei.

El mă conduce spre un birou şi deschide uşa. Îl văd pe Ştefan la calculator.

Îşi ridică capul spre noi şi zâmbește.

– Haideţi, intraţi.

Înaintez. El se ridică şi ne face semn să ne aşezăm pe canapeaua din faţa noastră. Mă așez încordat, dar Andrei se întinde cu mâinile pe spătar. O măsuţă de cafea este în faţa canapelei cu o vază plină cu trandafiri. Biroul este plin cu mărunţişuri şi multe cărţi.

– Sunteţi bine? ne întreabă el.

– Da. Trei cred că ar vrea să te întrebe mai multe lucruri. Dacă ai avea timp pentru el...

– Ce mai exact ai vrea să ştii?

– În primul rând, aş vrea să-mi recuperez identitatea. Apoi... nu ştiu.

– Hm, nu ştiu ce ţi-a spus Andrei, dar procesul e mult mai complicat. Dar să vedem ce putem rezolva.

– Mulţumesc.