Dangerous Love I. Obsession

41. Incredere

Expresia lui Drake s-a schimbat imediat, din ranjetul superior, a ramas o figura nervoasa si incruntata.

- Seful tau stie ca esti aici? Stie de jocul pe care vrei tu sa il incepi? Pentru ca daca e asa –Carter isi incarca pistolul- incepem imediat, cu tine! spuse repede indreptand imediat arma spre capul lui Drake. Toate mainile din jur s-au ridicat instantaneu, indreptand armele spre adversarul lui. Am expirat terifiata si am analizat rapid orice arma indreptata spre Harry. Toate erau pe Carter. Mi-am marit ochii si am inghitit in sec, privind bratul lui Harry fix si incordat cu arma intinsa spre Drake. Stiu ca isi dorea atat de mult sa traga.

- OK, OK! Drake isi ridica bratele in pozitie defensiva. Era depasit numeric. – Nu e nevoie sa ne enervam. Am venit doar sa  transmit un mesaj. Spuse acesta serios.

- Ce mesaj? Se incrunta Carter.

Drake isi indrepta atentia spre Harry. Am inghetat, la fel si Harry.

- Il avem pe bunicul! Ranji Drake, privindu-l pe Harry cateva secunde si intr-o secunda se intoarse alaturi de grupul lui iar in secunda urmatoare am vazut praful care iesea in urma masinilor lor.

Sunt destul de sigura ca inima mea nu mai batea. Harry a ramas blocat, cu arma inca indreptata acum spre nicaieri, dar imediat s-a miscat plin de furie si s-a indreptat spre marginea strazii, tragand furios spre masinile care coborau valea rapid. Am tresarit voind sa ies din masina dar Morgan nu m-a lasat.

Harry tragea spre masinile negre, urland de furie si am privit terifiata, asteptand ca acestea sa riposteze, dar nu s-a intamplat. Au marit viteza si s-au indepartat de noi.

Carter l-a oprit pe Harry, tragandu-i pistolul din mana si incercand sa il calmeze. Ce voise Drake sa spuna prin acel mesaj. Cum adica il avea pe bunicul? Cine era bunicul? Dar apoi am realizat, bunicul lui Harry, Jonathan.

Harry se intoarse, prinzandu-si parul in maini si urland de furie. Chiar daca imi doream sa merg la el, nu mai puteam. Eram paralizata.

L-am privit venind spre masina mea, ignorand vorbele lui Carter si deschizand usa Hummer-ului.  S-a asigurat ca masinile negre au disparut si m-a tras din masina ca pe un copil mic pe care il ridici dintr-un carucior.

Carter a ramas sa dea cateva indicatii persoanelor care urmau sa duca tirurile in port, iar Harry m-a bagat in masina pe care o condusese mai devreme la atac. Am expirat speriata in automobilul necunoscut si al naiba de ciudat, arata ca interiorul luxos al unui tanc, dar nu aveam puterea sa analizez lucrurile cum ar trebui, eram speriata din cale-afara.

Harry a urcat imediat in masina si nici nu si-a inchis usa ca aceasta a pornit si a plecat imediat de pe loc, cu un derapaj care m-a lipit de scaun.

- Harry, ce se intampla? Am intrebat cu vocea tremuranda.

- Trebuie sa plecam dracu’ de aici! Si el tremura, dar de furie. Nu le putea controla. Mi-am tras speriata centura de siguranta pentru ca viteza pe care o avea cu siguranta nu era buna pentru locul asta. Voiam sa il intreb de ce, la ce se referise Drake prin ce spusese dar nu aveam curajul sa o fac si acum cred ca era cel mai bine sa tac. Erau mai multe masini in spatele nostru, care sa se straduiau sa se tina dupa Harry dar de multe ori ramaneau in urma. In curand avea sa mi se faca rau din cauza atator curbe si de multe ori aveam impresia ca vom cadea pur si simplu de pe prapastie, dar inima mea speriata bubuia puternic, intrecand senzatia de voma din stomac.

Am trecut ca fulgerul prin micutul oras, caruia nu aveam nici acum timp sa ii acord prea multa atentie. Bormio, era un oras tipic zonelor rurale inconjurate de pustietate. Magazine mici, pline doar cu lucrurile necesare, case de diferite forme, si oameni care se plimbau nepasatori pe strada, intorcandu-si speriati capul dupa masinile negre si ciudate pentru acest loc, care le facea palariile sa zboare din cap. Am trecut pe langa o masina de politie si am inghitit in sec, dar a ramas imediat in urma si am observat ca era parcata langa o gogoserie. Tipic!