Oglinzi Sparte

11. CONSECINŢE

     Durerea o izbea în valuri. Îi lua cu asalt trupul, în timp ce zeci de ace subţiri îi înţepau tâmplele, ceafa şi moalele capului.

     Încercă să-şi ducă mâinile la frunte, ca să-şi mai estompeze din acele rafale biciuitoare şi dese de chin, însă această simplă mişcare necesită din partea ei un maximum de efort. Mâinile i se mişcară haotic pe lângă corp, căutând să îşi atingă ţinta, însă se tot izbeau de abdomenul, şi, mai apoi, de pieptul ei. Într-un sfârşit, reuşi să îşi nimerească faţa, să îşi preseze degetele pe ochii pe care şi-i percepea atât de umflaţi, încât i se părea că tocmai s-ar fi pregătit să-i sară din orbite şi să urce cu greutate, un pic mai sus, spre frunte. Imediat simţi, zgâriindu-i uşor nasul şi obrajii, o ţesătură deasă ca o pânză. Era ca şi cum ar fi avut palmele acoperite de vreun soi de mănuşi fără terminaţii, căci senzaţia asta îi apărea doar în zona palmelor, nu şi a degetelor. Pe acelea, cumva, şi le putea simţi.

     Îşi percepea capul mărit, ca şi cum ar fi fost umplut cu vată. Gemu sonor, încercând să şi-l mişte uşor dintr-o parte în alta. Datorită acestei mişcări, un val nou de durere, amestecat cu o senzaţie pregnantă de vomă, aproape că o surprinse cu violenţă, gâtuind-o. Se forţă să respire uşor, deşi de fiecare dată când trăgea aer, pieptul, gâtul şi nările o usturau.

     Începu să aibă conştiinţa propriului trup, pe care şi-l distingea undeva, într-un timp şi spaţiu greu de definit, însă perfect lungit. Ştia intuitiv că în baia minusculă, unde îşi amintea că fusese ultima oară, corpul ei nu ar fi încăput întins nici pe de-a lungul, nici pe de-a latul băii. Oare ajunsese pe diagonală? Era exclus.

     Era altundeva.

     Dar unde?

     Ignoră înţepăturile din tâmple şi făcu la fel şi cu celelalte dureri, făcând efortul imens de a-şi lua mâinile de pe faţă, ca să caute prin jur, în încercarea de a-şi da seama unde se afla.

     Cioburile! Oglinda spartă!

     Îşi aminti deodată ce se întâmplase, iar mâinile îi fluturară prin aer, foarte aproape de suprafaţa plană ce îi susţinea corpul şi înţepeniră acolo, preventiv, impunându-şi să suporte durerea din umeri şi din braţe. Îşi dădu seama că, pentru eventualitatea în care se mai afla totuşi în baie, trebuia să pipăie locul cu mare atenţie, să nu rişte ca sticla spartă să îi înţepe palmele şi degetele. Se întreba cum de o fi adormit printre cioburile alea de toate mărimile şi dacă mai avea faţa intactă, realizând cât de frică îi era să descopere.

     Atinse cu delicateţe, pipăind cu vârfurile degetelor suprafaţa, şi fu surprinsă să descopere un material textil în locul pardoselii reci, unde, ori adormise, ori cel mai probabil îşi pierduse cunoştinţa. Le impuse mâinilor să continue cercetările, în timp ce se chinuia să deschidă şi ochii. Degetele ei găsiră un material gros şi călduros, iar atunci Lucillei îi deveni foarte clar unde anume se afla.

     Stătea întinsă pe un pat, nu există niciun dubiu în privinţa asta. Cel mai probabil, în dormitor. Dar oare cum de ajunsese aici?

     Reuşi să deschidă ochii cât de cât, suficient cât să constate întunericul din cameră. Oare cât timp trecuse, se înnoptase deja?

     Îşi închise ochii, oricât s-ar fi străduit, nu mai putea să şi-i ţină deschişi. Durerea iradiată din ei era groaznică. Întredeschise buzele şi gemu prelung, abia reuşind să-şi descleşteze gura uscată. Îşi trecu limba peste ele, găsindu-le uşor crăpate, iar stomacul i se răsculă de la gustul oribil pe care îl simţi în gură. Un nou val de greaţă o luă prin surprindere, pornind din stomac şi urcând spre gât, ca şi cum tot organismul ei s-ar fi găsit într-o revoltă scăpată de sub control. Făcu mari eforturi să-şi reţină voma, ştiindu-se incapabilă să ajungă până la baie în timp util şi nedorind să mai adauge şi alt accident indezirabil pe lista celor petrecute astăzi.