6. Citta di Bronte partea II

283 52 98

     Îi dădu timp să digere informaţiile şi sugestiile oferite şi se apucă să mai ia câteva înghiţituri. Când consideră că îi dăduse suficient timp, atacă subiectul din nou.

     — Ce tip de clientelă va doriţi? Exclusivistă? Sau va fi un loc deschis pentru toată lumea? Studenţime, oameni de afaceri, îndrăgostiţi? Bineînţeles, preţul şi serviciile vor determina, pe parcurs... Însă judecând după cum arată locul asta, e pretabil la orice. E absolut uluitor!

     Altă întrebare fără răspuns. Giuseppe Ferrero nu mai contenea parcă să-şi ia ochii de la ea, de parcă ea ar fi trebuit să fie sursa de studiu, şi nu cuvintele ei.

     — De asemenea va sugerez să organizaţi deschiderea printr-o petrecere de An Nou şi să invitaţi câteva somităţi locale. Înţelegeţi la ce mă refer, primarul, câţiva doctori importanţi, câţiva jurnalişti, politicieni, într-un cuvânt, elita locală. Şi... neapărat presa! Dacă veţi reuşi să impresionaţi presa locală, vă vor scrie pe gratis câteva articole măgulitoare care vă vor aduce lume. Multă lume!

     Mai lua câteva înghiţituri, sub privirea atentă a clientului. Mânca încet, continuând să gândească la tot ce se putea face pentru acest local.

     — Vă sugerez Anul Nou şi nu Crăciunul, pentru că de obicei aici Crăciunul se celebrează acasă. Bineînţeles că vor fi câteva cupluri dispuse să petreacă, sau singuri care vor dori să-şi găsească perechea, dar nu va fi acelaşi lucru. Doar dacă îl veţi putea umple cu mulţi prieteni italieni, e un spaţiu enorm, vreau să spun... Vă rog să va gândiţi la ceea ce v-am sugerat şi să-mi comunicaţi cel mai curând posibil ce dispuneţi să facem la "Ripley&Keats", în ce mod doriţi să vă reprezentăm.

     —Este evident că tu ştii mai bine, signorina Keats!

     Giuseppe Ferrero îşi ridică paharul cu vin în direcţia ei într-un toast mut şi îl duse la gură.

     — Dacă mi-aţi acceptat sugestia, va trebui să refacem contractul. Aici e stipulat doar preţul unei reclame televizate, nicidecum o amplă campanie publicitară de genul căreia pe care v-am propus-o, pentru început.

     — Eşti bună. Cu adevărat bună! Spuse bărbatul râzând din tot sufletul. Te-au trimis aici ca să-mi vinzi mai mult, ştiind că noi, bieţii italieni, nu putem rezista în faţa femeilor frumoase... Ce pot să zic, aţi câştigat. Aştept noul contract şi de data asta bine-ar fi să fie însoţit de o traducere autorizată.

     — Atât de multe cuvinte, domnule Ferrero, şi ce să vezi, nici măcar o expresie în limba dumneavoastră natală! i-o întoarse Audrey apucând paharul cu vin pentru o înghiţitură mică.

     Bărbatul râse din nou. Avea un râs frumos, molipsitor. Audrey îşi lua privirea de la el şi se apucă să studieze interiorul separeului în timp ce continua să mănânce. Peştii ce se învârteau de colo-colo prin acvariu îi dădeau un sentiment de calm. Melodiile continuau să fie la fel de emoţionante. Localul ăla era cu adevărat o bijuterie.

     Celălat bărbat cu statura impunătoare intră iarăşi în separeu şi se apleca să-i şoptească ceva la ureche domnului Ferrero. Renunţase la şorţ şi la şervetul alb. Orice i-ar fi spus, se părea că nu prea erau veşti bune...

     Dispăru şi reapăru, aducând cu el un colet frumos ambalat pe care îl aşeză pe bancheta din piele stacojie a colţarului, unghi în care ea nu prea putea vedea, blocat fiind din cauza mesei. Decise că oricum nu era treaba ei şi continuă să mănânce liniştită. Se întreba, însă, oare ce fel de bărbat era acest domn Ferrero, căruia se părea că nu-i prea făcea plăcere să primească daruri, dacă era să judece după expresia ingheţată şi reticentă pe care o dobândise chipul său.

Oglinzi SparteDescoperă acum locul unde povestirile prind viață