Doar o vară (Volumul 1)

Capitolul 18

Pielea mă ustură, mușchii răniți şi încordați mă dor, iar vederea îmi este încețoşată. Îmi e frică să îmi deschid ochii aşa că las pur şi simplu lacrimile să îmi alunece lent şi dureros pe obrajii înroşiți de la prea mult plâns, stăpânindu-mi cu greu un alt suspin.

Deşi pleoapele îmi sunt strânse, aud vag foşnete în jurul meu, ceea ce îmi dă clar de înțeles că Alejandro încă nu a plecat din încăpere. De ce ar face-o până la urmă? E dormitorul lui, iar eu sunt intrusa aici.

-În douăzeci de minute vei coborî şi te vei preface că nimic nu s-a întâmplat, îmi şopteşte moale. Oh, nu, este chiar deasupra mea pentru că îi aud şoapta în ureche. Vei pretinde că ai făcut ordine în dormitorul meu şi nu vei da explicații nimănui, ne-am înțeles?

Aprob cu rapiditate stăpânindu-mă să nu cad pradă valului de suspine, deşi lacrimile nu îmi ascultă îndemnul şi continuă să îşi croiască drum spre patul în care sunt ghemuită.

-Uită-te la mine, Cassley.

Exact asta fac. Cu teamă îmi deschid ochii şi îl privesc la fel de speriată pe cât l-am privit în urmă cu jumatate de ora când a început tortura. Încă pot vedea satisfacție pe chipul său. Aceeaşi satisfacție pe care o avea acum câteva minute când îmi provoca mie suferință. Ce om fără inimă ar face una ca asta fără ca măcar să aiba remușcări pe urmă?

-Dacă de acum înainte vei mai încerca să mă lucrezi pe la spate, pedeapsa va fi mult mai cruntă, ne-am înțeles?

-D-da, şoptesc.

-Foarte bine.

Se apleacă şi îmi sărută apăsat creștetul capului. Las alte lacrimi să îmi ude obrajii, ținându-mi respirația pentru a evita o altă scenă din partea lui. Cea anterioară mi-a fost mai mult decât suficientă pentru a mă convinge lângă ce animal trăiesc.

Îmi permit să rasuflu uşurată abia după ce uşa dormitorului este închisă, însă şi şansele mele de a ajunge la Catty nu mai exista. Nu acum când cheia mi-a fost găsită şi luată de către Alejandro.

_____

-Pe unde ai umblat? Mama mă prinde de mână şi mă trage în bucătărie. Sergio Alvar te-a căutat, îmi spune şoptit după ce se asigură că nimeni altcineva nu aude această conversație.

Aprop absență, încleştându-mi strâns dinții. Mă doare umărul pe care îl strănge mama, dar nu îi pot spune asta în mod direct, aşa că mă retrag încet de lângă ea.

-Ce voia?

-Nu a vrut să îmi spună, dar a spus că speră să aibă ocazia de a-ți vorbi. Ce explicații trebuie să îi dai, Cassley?

Strâmb din nas.

-Ştie că nu a fost o întâmplare motivul pentru care păzeam eu poarta când ne-au atacat acei hoți.

Mama îşi duce speriată o mână la gură. Într-adevar, ăsta este un motiv de îngrijorare pentru că Sergio nu poate fi de încredere. Sunt convinsă că îl va înștiința pe Alejandro cu privire la adevăr imediat ce va afla întreaga poveste cap-coadă.

Poate acest gând nu m-ar fi îngrozit atât de tare în urmă cu câteva zile, dar acum mă simt mai speriată ca niciodata căci nu vreau să mai suport o bătaie din partea şefului meu. Tot corpul mă doare.

-Voi vorbi cu Sergio şi voi remedia situația, o spun ca pe o concluzionare. Mama aprobă absentă.

-Doar, ai grijă.

_____

Atât în salon cât şi în curte este pustiu. Nimeni nu cutreieră poteca improvizată după urmele mașinilor şi a căruțelor, dar nici casa nu e mai iubită în această perioadă. Fără voia mea, am aflat că Alejandro a plecat împreună cu muncitorii pe câmp. Nu ştiam că muncește cot la cot cu ei, dar nici că îmi pasă. Doar amintirea numelui său îmi provoacă greață şi revoltă. E strigător la cer să te porți astfel cu o femeie. Ce fel de bărbat este el? Drept cine mă ia pe mine pentru a-şi permite să mă pedepsească astfel?

Când ajung la destinație mă văd nevoită să înghit de câteva ori în sec. Sper ca planul să dea roade, iar eu să reușesc să îl conving pe Sergio că prezența mea în aceea noapte afară a fost întâmplătoare şi, mai ales, Tony nu e vinovat de această situație încâlcită.

- Hei, mă salută acesta surprins când dă cu ochii de mine.

Lasă de o parte balotul de fân şi vine spre mine. M-ar ajuta mai mult dacă ar sta cât mai departe. Aşa m-aş putea concentra mai mult asupra minciunii.

-Bună, bâigui slab. Scuze, te deranjez. Mă întorc mai târziu.

Dau să mă întorc cu spatele la el, însă mâna sa mă opreşte. Foarte lent mă răsuceşte cu fața spre el, este atăt de aproape de mine!

-Rămâi.

Încuviintez.

-Vrei să bei ceva?

Dau aprobator din cap. Mi-ar prinde bine o băutură. Poate aşa reuşesc să mă liniştesc.

Sergio trece pe lângă mine şi se postează în dreptul hambarului. Se apleacă, iar după ce îşi recuperează tricoul de jos, se întoarce cu fața spre mine.

-După tine, îmi face semn spre intrarea în hambar.

M-am înroşit. Sunt foarte sigură de asta. Cum am putut sta de vorbă cu el fără să realizez că nu era îmbrăcat în totalitate? Pielea măsline îi luceşte la razele soarelui şi mă face să vreau să îmi trec degetele de câteva ori peste pieptul bine sculptat.

Dar nu o spun cu glas tare şi trec pe lângă el, mai greu, ce-i drept pentru că mă doare foarte tare spatele de la loviturile încasate, dar cel puțin reuşesc să o fac fără să îi arunc vreo privire pe furis. Ştiu că avem multe lucruri de discutat. Multe taine de pus la punct.

________________________

Cam acesta ar fi capitolul 18. Sper sa va fii placut câtusi de putin si, de asemenea sper ca de aceasta data sa va aflu parerile.

M-am gandit ca acest titlu nu ar fi prea potrivit povestii, aşa ca sunt hotărâtă sa il schimb din "O clipa" in "Doar o vară". Va astept de asemenea sugestiile. Ce parere aveti? Va place ideea titlului? Astept alte sugestii daca aveti! Va multumesc celor ce imi citesc cartea. Va sunt foarte recunoscătoare si va rog sa îmi scuzati greselile.