Doar o vară (Volumul 1)

Capitolul 12

Mi-am petrecut următoarea oră discutând banalități cu el la telefon. Se pare că și-a călcat în cele din urmă pe orgoliu și s-a reîntors acasă la tatăl său. Fiind doi încăpățânați, mereu au avut parte de certuri, iar într-o seară Jerek s-a înfuriat atât de rău încât și-a făcut bagajul și a plecat. Mă bucur să aud că i-a venit mintea la cap și s-a întors acasă. Am aflat de la el că Miranda este foarte bine dar stresată din cauza admiterii la facultate. Vrea cu tărie să intre la facultatea de arhitercută din orașul învecinat, dar concurența este foarte mare și îi este teamă că nu va intra. Jerek termină vara viitoare facultatea de politehnică, apoi poate să își caute un loc de muncă. Eu în schimba habar nu am ce voi face.

Tata îmi părăsise dormitorul cu câteva minute în urmă. Se simte obosit, dar nu e ceva de care ar trebui să îmi fac griji, spune că un somn adânc l-ar ajuta să își revină.

Ochii îmi fug pe geamul camerei mele. Oftând, sustrag din baie o cârpă și soluția de spălat geamurile, iar după ce mă asigur că scaunul este bine fixat, mă cațăr pe el pentru a ajunge la fereastră. Acoperișul verandei ce înconjoară casa protejează geamurile de picăturile ploii, așa că deschid geamul și încep să curăt sticla acestuia. Nu era foarte murdară, dar vara se așterne foarte ușor praful, iar eu nu vreau ca sticla ferestrei să gie murdară. De fapt, nu suport mizeria de fel.

-Scumpo, ce faci cățărată acolo sus? Poate cazi și îți rupi ceva, ai grijă!

Mama își face apariția în cameră, ținând strâns în mână o mătură. Privindu-i mai bine ochii, constat că este mai speriată decât ar vrea să arate. Ok, poate sunt o îndemânatică de cele mai multe ori.

-Sunt bine, mamă. Vreau doar să curăț fereastra.

-Atunci fă-o când vremea îți permite acest lux. Iar acum vino, șeful are nevoie de tine. A spus că vrea să îți vorbească de urgență.

-Bine, voi merge acum, cedez disperării mamei. E mult prea agitată când vine vorba despre Alejandro. Mă întreb dacă nu cumva au vorbit ceva pe la spatele meu. Sau poate doar vrea să-i intre în grații pentru a putea pleca cât mai curând de aici. Cine știe, totul e posibil.

După o înclinare ușoară decid să îi fac pe plac femeii puțin mai înalte decât mine și să merg la Alvar. Nu cred că are ceva să îmi reproșeze, adică am îndeplinit toate cerințele pe care mi le-a impus.

Am udat o dată pe zi florile din curte și din jurul casei, am măturat veranda și am plivit trandafirii de lângă gard. Pe lângă toate astea au mai fost incluse și treburile casnice cum este ștersul prafului în sufragerie, camera mea, a părinților mei și camera de oaspeți și așezarea tacâmurilor, apoi strângerea la fiecare masă.

Deci nu cred că aș putea primi reclamații. Dacă vremea mi-ar fi permis, aș fi măturat veranda, apoi aș fi răsfățat-o cu o soluție nouă care emană in miros mirific ce îți bucură simțurile.

Pe drumul meu spre biroul lui Alvar dau peste Tony, un paznic care stă toată ziua în jurul casei asigurându-se că niciun pericol nu ne bântuie.

-Bună Tony, ce mai faci? Ți-e foame? E mâncare proaspătă în frigider dacă vrei.

-Mulțumesc, Cassley, dar nu am timp să mănânc. Niște hoți au jefuit o ladă din recolta de astăzi și mă tem că vor vrea să se întoarcă în noaptea asta pentru a lua ce le-a mai rămas. Îmi pare rău, dar putem discuta mai multe mâine? Chiar trebuie să plec.

-Sigur, spun descumpănită de cele auzite. Doar, să ai grijă, nu aș vrea să pățești ceva!

Bărbatul zâmbește ușor, ridicându-și doar um colț al buzelor, apoi mă ocolește și își continuă drumul. Știe mai bine de ce a ales să iasă pe ușa din spate, iar acest amănunt nu ar trebui să mă intereseze pe mine. Devin mult prea curioasă.

Ciocănesc de două ori în ușa în spatele căruia se află biroul lui Alejandro, iar după ce primesc aprobarea tacită din parte lui, intru.

Îl surprind așezat cu nonșalalță pe scaunul rotabil din spatele lemnului masiv, cu privirea fixată asupra intrării în încăpere.

-Ia loc, spune scurt.

Execut ordinul într-o clipă fără ca măcar să stau pe gânduri.

-Ce făceai mai devreme cu Sergio în grădină? Întreabă dintr-o dată.

-Nimic, ridic impasibilă din umeri. Ne-am întâlnit întâmplător și am venit împreună spre casă.

Aprobă răspunsul meu printr-un gest ușor al capului. Mă întreb dacă l-a supărat cu ceva gestul meu de a-i însoții fratele spre casă. Nu cred că am făcut ceva greșit de care ar trebui să îmi pară rău. Sergio pare a fi o companie plăcută și un om minunat.

-Vreau să faci curățenie în dormitorul de la etajul al doilea. Nu e foarte multă dezordine ținând cont că nu a fost locuibilă până acum, dar vreau ca fratele meu să doarmă într-un loc ferit de praf. Uite, aceasta este cheia.

Încuviințez absentă, gândindu-mă la camera de care Alejandro vorbește. Din câte am înțeles de la Catty, nu sunt alte dormitoare cu excepția celui al șefului la cel de-al doilea etaj, dar dacă el spune că este, înseamnă că nu îmi amintesc eu bine.

-Vă pot întreba ceva? Rostesc îm timp ce mă apropi de birou. Iau fără tragere de inimă cheia pe care acesta mi-a întins-o cu vârful degetelor.

-Sigur.

-Când se va întoarce Catty înapoi? Este destul de multă treabă, iar eu încă nu știu toate încăperile acestei case.

Liniștea se așterne între noi. Alejandro Alvar își ridică în cele din urmă privirea din hârtiile împrăștiate de-a lungul biroului și mă fixează cu p mimă inexpresivă.

-Draga mea, nu am avut niciodată o angajată cu acest nume!