Întâmplare

Frate

[Lucas Hunt]

Unde e Nicole? Aştept de un sfert de oră în spatele liceului. Sper să aibă un motiv bun pentru care întârzie. Mă uit la ceas şi când ridic privirea o claie de păr roșcată se grăbește înspre mine.

- Nicole,unde naiba ai stat până acum? mă enervez şi îmi dau ochii peste cap.

- Scuze,a trebuit să stau cu Christian şi să îl înduplec astfel încât să pot pleca!

- Deci,acum că ai venit despre ce vroiai să vorbim de era atât de urgent?

- Dacă ești pe combinații cu Anastasia trebuie să o faci să îl urască pe Chris,să nu îi mai suporte nici prezența. Apoi vreau să o faci să se îndrăgostească atât de tare de tine încât să saliveze la cea mai mică mișcare a ta. Dacă reușești,îi vom avea pe ambii la picioare şi vom avea viitorul asigurat. Poți face asta,frate?

- Normal. Dacă îmi pot suporta sora,pot să înnebunesc şi o fetişcană răsfățată,zâmbesc şi o iau în brațe.

- Aşa te vreau,Lucas. Acum hai să mergem,nu trebuie să ne vadă nimeni împreună. Ține minte! Nu mă cunoști,nu te cunosc! îmi reamintește ca de fiecare dată. 

- Da,nu sunt atât de uituc! îi răspund plictisit.

- Bine,îți mai trimit eu mesaj când ne mai putem vedea. Până atunci,du planul la nivelul următor,spune şi pleacă pe drumul de unde a venit.

[Anastasia Bieber]

Oare unde e Lucas? Mi-a promis că vom merge împreună acasă. Îmi scot telefonul din geantă şi văd că am un mesaj de la el.

Iubito,îmi pare rău dar nu pot să te duc acasă. Mamei i s-a făcut rău şi a trebuit să mă învoiesc cu jumătate de oră înainte. Promit că mă revanşez mâine. Te iubesc :*

Auch,sper că nu a pățit nimic grav doamna Hush. Dacă Lucas nu poate veni cu mine,atunci voi pleca singură.  Nu am mai mers de mult pe jos acasă şi puțină mișcare nu face rău nimănui. Trec prin mulțimea de elevi grăbiți şi ies din curtea liceului. Cred că frate-miu mai are încă o oră şi apoi scapă. Ce nasol pentru el,mai ales pentru că are istoria şi urăște materia asta ca şi mine de altfel. Mergeam pe alee şi mă uitam la frunzele copacilor care începeau a se îngălbeni. Totul părea atât de trist în jur,până şi cântecul păsărilor era unul lent şi melancolic. Se simțea un miros de ploaie. Ridic capul şi mă uit la cerul acoperit de nori grei şi cenuşi. Vântul se întețea din ce în ce mai tare iar mie mi se zbârcise pielea din cauza frigului. Grăbeam pasul nevrând să mă prindă ploaia,dar curând stropi mari şi rari au început să păteze drumul şi pe mine. Am grăbit pasul pentru că mai aveam cam zece minute până ajungeam acasă şi nu vroiam să mă aleg cu o răceală. Ploaia se transformă rapid intr-o furtună în toată regula. Ploua cu găleată! De abea mai vedeam pe unde merg şi tot ce sper este să nu mă lovesc de vreun stâlp sau de vreun copac. Norocul ține cu mine,am ajuns acasă fără să mă ciocnesc de ceva. Intru repede în casă şi în bucătărie îi surprind pe mama şi pe tata sărutându-se incitant,prea incitant.

- Aveți camera voastră,spun şi chicotesc când le văd fețele roşii.

- Ana,ce faci? Ai ajuns deja? întreabă tata având încă mâna după gâtul mamei.

- Bine,da am ajuns. Şi măcar puteai să vi să mă iei pentru că ploua cu găleata,dar de unde? Mama avea buzele prea dulci,râd şi merg în baie pentru a-mi lua un prosop.

Am plecat apoi la mine în cameră şi m-am dezbrăcat de haine,băgându-mă apoi în cadă pentru a mă încălzi. Baia şi-a făcut efectul,corpul meu având temperatura cu multe grade în plus acum. După ce mă şterg de picăturile de pe corp şi îmi iau halatul pe mine,ies din baie şi îmi scot telefonul din geantă. Aveam alte trei mesaje de la Lucas.