Trezirea

2.3K 79 2


[Anastasia Bieber]

Mama mă înscrise la liceul din orașul în care ne aflam. Fiind în clasa a XI-a,Christian a XII-a,noi nu puteam lăsa învățatul la o parte având în vedere că vom susține un examen. Ceilalți frați mai mici,în afară de Robert care era a X-a, Vanessa şi Fabio erau încă la şcoală.

Azi era prima zi de liceu/şcoală pentru noi. Aveam un mare noroc că studiam cu toții dupa-amiază,astfel pun pariu că am fi murit să ne trezim la 7.

Mă ridic din pat şi deblochez ecranul telefonului.

09:23

E destul de devreme având în vedere programul de începere a cursurilor. Trebuia să fiu gata până la 12:00.

Pornesc spre baie unde las apa înfierbântată să îmi năvălească ca o tornadă pe piele. Ce ador să fac baie! Când trebuie să ies,sunt exact ca un copil căruia i-ai furat bomboana. Tristă şi dezamăgită.

Evitând o posibilă încrețire a trupului,am scos un picior,urmat de celălalt după care "m-am învelit" în prosopul pufos de o culoare sângerie. Îmi retuşez fața după care dau buzna către dulapul cu haine de unde scot o cămașă albă cu buline roz,blugi albi şi Vans albi. Puteam spune că eram un mic înger. Ca să nu par prea simplă,am ataşat gâtului un lanț auriu,urechilor le-am pus niște cercei cu ancore iar încheieturile au fost împodobite cu diferite brățări.

Am coborât în bucătărie. Eram înfometată şi speram din tot sufletul ca mama să aibă ceva de mâncare. Într-un sfârșit...

Era liniște în casă,chiar prea multă liniște. Oare ce se întâmplă cu toată lumea? Ochii mi se dilatară când pe masă văd o farfurie cu omletă şi un pahar de suc. Mă aşez pe scaun şi încep să mănânc lacomă ceea ce îmi lăsase mama. Mi se făcuse sete. Dau să iau paharul iar lângă el un bilețel. Îl despăturesc rapid şi îmi arunc ochii peste scris:

Dragilor,
Am plecat cu tatăl vostru la primul concert. Nu vă faceți griji,vom veni până diseară când vă veți întoarce de la şcoală. Mâncare aveți în frigider iar dacă nu vă place,găsiți bani în sertarul noptierei din camera mea. Fiți cuminți şi să vă purtați de grijă.

       Cu drag,
               mama.

- Perfect! Mai bine de atât nici nu se putea,îngân gâlgâind sucul ce îmi potolea setea.

Dar nu asta era adevărata uimire a ei ci faptul că nimic nu se mişcase până în momentul de față. Niciun zgomot,niciun murmur,nimic. Totul se simțea atât de înfricoșător. Ca într-un film de groază,ce îți crea dubii cu trecerea clipelor.

Se hotărâse să spargă această liniște care îi displăcea. Urcă scara şi intră în camera lui Robert fără să ciocănească. Băiatul dormea pe burtă,cu capul între perne. Ca o soră "bună" ce era,luase paharul cu apă de pe birou şi i-l turnă pe fund.

- Ce dracu...bâiguie el în timp ce îsi duce mâna pe fesa dreaptă.

Anastasia se prăpădea de râs pe podea. Robert se ridică nervos şi începe să o bată cu o pernă în cap. Deşi e mai mic decât ea cu un an,nu se observă,ba chiar ai zice că e invers. Robert o întrece la înălțime cu mai bine de un cap iar corpul lui masiv e de două ori cât al ei. Ochii lui verzi ca smaraldul,topeau până şi cea mai înghețată inimă iar părul brunet,asemănător la înfățișare cu al tatei la tinerețe şi buzele subțiri dar mereu bine conturate,îl făceau un bărbat în toată regula.

- Să nu mai faci asta niciodată Anastasia Bieber sau jur că...încerca el să mă amenințe,însă nervii îl făceau să se bâlbaie.

- Că ce piticule? Ești mai mic ca mine. Nu ai voie să te atingi de mine pentru că sunt mai mare şi trebuie să mă respecți,aşa că uită de răzbunare,spun eu cu nasul pe sus ştiind că asta îl enerva cel mai tare,asta e...mi-o caut cu lumânarea,dar îmi place atâta timp cât mai petrec timp cu el.

Întâmplare Descoperă acum locul unde povestirile prind viață