Pa

4.1K 165 4
                                    

   dedicată lui safmarta

[Justin Bieber]

  Mă trezesc încă cu durerea de cap de aseară. Îmi amintesc rapid ce s-a întâmplat noaptea trecută.
 
Ce dracu am făcut?

O văd pe Ela stând pe pervazul ferestrei cu capul pe genunchi,bălăngănindu-se.
  Nu stiam ce să îi zic,doar mă uitam la ea...
  Era doar în lenjerie. Şi plângea,plângea exact ca un copil căruia îi iei dulciurile.
 
Aseară am violat-o. Sunt un animal. Am lovit şi am facut-o curvă pe singura fată care era atât de inocentă. Ea doar mi-a arătat părerea ei despre Selena,care era una adevărată,deşi refuzam să o cred.
  
Închid ochii dar imaginile cu corpul meu masiv peste corpul firav al Elei îmi tresăreau în față.
    Nici eu,nici ea nu scoteam nicio vorbă. Se uita pe fereastră plângând. M-am dus sprea ea,vrând să îi spun ceva pentru a o linişti,dar stiam deja că era în zadar.
  A vrut să plece de pe pervaz. A coborât un picior,iar apoi pe celălat. M-am dat la o parte din calea ei. A făcut un pas,căzând apoi de durere. Am fost exact în spatele ei când s-a dezechilibrat,astfel  încât am putut să o prind.
 

"Nu mă atinge. Nu vreau să mai pui nici măcar un deger pe mine. Nu crezi că ti-ai batut joc de mine,destul azi-noapte? Ia zi. Am fost manevrată de tine în toate pozițiile. Doar nu mă atinge",a spus fără să schițeze nicio emoție.
 
"Ela,uite eu...aseară m-am purtat ca un tâmpit. Doar că nu am suportat să spui lucrurile alea despre Selena"

"Şi pentru asta era nevoie să mă violezi Justin? Ok înțelegeam dacă îmi dădeai o palmă,dar să îți satisfaci plăcerile cu mine? Pe asta nu o pot întelege.",spune la fel de nepăsătoare.

"Te rog,nu mă trata cu indiferență. Asta mă omoară.
 
"Tu m-ai omorât deja de mult.",spune uitându-se în ochii mei.
 
  Vroiam să o iau în brațe,să o sărut pe creștet,să o implor să mă ierte. Aş fi făcut orice doar ca să mă ierte.
 
S-a dat jos din brațele mele şi a început să meargă pe vârfuri gemând câte un mic sunet cauzat de durere. Îmi era atât de milă de ea...

  [Ela Martins]

  Am coborât încet scara, fiecare pas pe care îl făceam durându-mă şi mai tare între coapse. M-am asezat pe canapea,meditînd. Am stat vreo jumătate de ora. Gata!
 
M-am decis! Nu meritam să stau cu o astfel de persoană lângă mine. O să urc în cameră,o sa-mi fac bagajele şi o să plec.

  Zis şi făcut. Am urcat(din nou,cu aceeași durere între picioare),am scos valiza din dulap şi am început să bag hainele mele în ea. L-am observat cu coada ochiului pe Justin,fără să vreau,care se uita stupefiat la mine.

"Ela,stiu că am exagerat,dar te rog nu mă părăsi.",a spus apucându-mă de mână.

  Strânsoarea mâinii lui m-a făcut să îmi amintesc de momentele de ieri.

  "Da-mi drumul imediat!",am țipat la el.

Şi-a dezlipit mâna lui de a mea.

"Nu pleca. Nu voi putea rezista fără tine!".

"Nu mă interesează. Nu mă mai preocupă ceea ce e despre tine".

"Nu-mi vorbi aşa!",spune trist.

"Îți vorbesc cum am chef.".
-------------------------------

Termin de împachetat bagajele şi le car până jos.
 
"Pa Justin!",îi zic trecând de pragul uşii.

"Ela nu pot trăi fără tine. Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni. Nu mă părăsi. Te implor!",a început să plângă.

Nu îmi venea să cred! Justin Bieber mi-a spus că mă iubeşte şi acum plânge pe umărul meu.

"O să fie mai bine pentru amândoi.", mă dau la o parte şi mă îndepărtez.

L-am lăsat acolo,singur,plângând.
În sufletul meu era o fărâmă de tristețe dar am încercat să o mistui.
Aveam destui bani pentru a mă putea caza la un hotel. Intru la Hotel Plaza. Merg la recepție unde observ o doamnă în vârstă de vreo 45 de ani.

"Buna-ziua! As dori o cameră pentru o persoană,dacă se poate.".

"Buna-ziua! Da,desigur așteptați puțin!---- Uitați cehia. Numărul camerei e 134,la etajul 4."
Iau cheia şi îi mulțumesc. Urc cu liftul până la etajul patru pentru că nu mai eram în stare de a mă putea mişca.
Caut camera mergând pe holul lung:129,130,131,132,133 ah gata 134.
Răsucesc cheia în broasca uşii aceasta deschizându-se. Las valiza lângă marginea patului şi mă aşez în pat închizând ochii.

Întâmplare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum