Ce se întâmplă cu el?

1.9K 86 9

În sfârșit clopoțelul a sunat iar noi eram liberi să ieșim în pauză. Nu vroiam să părăsesc clasa pentru că totuși eram "aia nouă" şi mă simțeam ciudat. Îmi scot telefonul din geantă şi îi tastez un SMS Elenei. O mână se aşează pe mâna mea. Era Mag:

- Deci cum a fost prima oră în liceul ăsta de rahat?

Întrebarea ei m-a făcut să chicotesc.

- Ce? Chiar aşa şi e. Un liceu de rahat!

- Bine,bine. Cum spui tu. Păi a fost ok.

- Mă bucur că măcar ție îți place aici.

- Dar ce? Tu nu ești în regulă cu el?

- Ba da,dar hai să lăsăm pentru o secundă şcoala. Diseară ai spus că vi la petrecerea de ziua mea şi uite aici stau eu.

Mag îmi dă o adresă de care eu nici măcar nu mai auzisem.

- Ştii să ajungi aici?

- Păi nu prea,dar mă va aduce  fratele meu.

- Ai un frate? mă întreabă surprinsă de parcă viața ei ar depinde de asta.

- Am trei frați şi o soră,răspund afişând un zâmbet.

- Păi dacă fratele tău tot face efortul de a te aduce,îl poți chema şi pe el.

- Oh nu Maggie. Nu vreau să te simți obligată să vină şi el.

- Nu,nu. Adică serios acum. Cine nu şi-ar dori să stea cu prima progenitură masculină a lui Justin Bieber?!

- Aha,îi răspund cu jumătate de gură pentru că după cum am mai spus,Christian era adoptat dar nu conta.

- Deci,s-a sunat,ne vedem diseară la 20:30,bine?

- Vom fi acolo,încuviințez dând din cap.

Mă aşez la locul meu şi aştept să intre profesorul sau profesoara cu care voi face engleza. Un bărbat înalt,cu trup zvelt intră în încăpere. Ora începe fără prezentări.

******

Liberă,sunt liberă. Nu ştiu cum am supraviețuit 6 ore,mai ales că toată vara nu am pus mâna pe vreo carte. Lăsând la o parte intoleranța mea pentru liceu,ce era important acum era găsirea lui Christian.

Am mers încet pe holurile liceului căutând ca o disperată clasa a XII-a. Parcă intrase în pământ.

- Mă dau bătută! oftez din greu şi mă sprijin cu umărul de vestiar.

- Ce cauți nou-venito? răsună o voce de deasupra capului meu.

Ridic gâtul şi imaginea lui Lucas,colegul meu de bancă,îmi acaparează privirea. Stătea cu uşa vestiarului lui deschisă,care aparent părea să fie lângă al meu,şi nu schița nicio emoție,niciun zâmbet,nimic. Stătea pur şi simplu cu figura lui dură,îndesându-şi cărțile în vestiar.

- Păi caut clasa fratelui meu..răspund ridicându-mă în picioare.

- Şi? mă întreabă păstrându-şi acelaşi aer arogant.

- Şi ce?

- Şi în ce clasă e fratele tău isteațo! ridică el puțin vocea.

Cum de îsi permite să țipe la mine? Nici măcar nu mă cunoaște şi voi avea grijă să nu o facă prea curând.

- A XII-a.

- Mergi tot înainte,apoi stânga şi a treia uşă pe partea dreaptă.

- Mulțumesc!

Întâmplare Descoperă acum locul unde povestirile prind viață