Nicole

1.4K 93 15

Timpul s-a oprit în loc pentru mine.

Cum am putut să o ating într-un asemenea mod? Cum am putut să o sărut? Cum am putut să îi distrug încrederea în mine?
Oh,nu! Încrederea ei în mine...
Am distrus asta.

Vroiam să o pot strânge la piept şi să îi spun că totul va fi bine,dar nu pot. Nu mă acceptă,nu mă vrea,îi provoc teama aceea pe care va trebui să o dărâm ca să îmi pot recupera sora. Va trebuie să îi recâştig încrederea care,cu siguranță,nu va mai fi la fel cu cea de dinainte.

O să plec. Asta o să fac. Îi voi lăsa timp să se liniștească şi să uite parțial. Sunt sigur că prezența mea în casă nu îi va face bine. Să mă vadă în fiecare zi ar însemna pentru ea reamintirea clipelor de coșmar prin care a trecut.

Îmi îndrept privirea spre ea. Arăta ca un om ce urma să fie executat. Capul plecat şi mâinile împreunate. Îmi aşez o mână pe umărul ei iar la atingerea mea,tresare.
Durerea din sufletul meu creştea când vedeam situația în care am ajuns,situație pe care eu am provocat-o.

O picătură îmi udă fața. Lacrimi amare îmi ştergeau rușinea. M-am apropiat de urechea ei şi i-am şoptit,pentru a fi sigur că doar noi doi auzim:

- Nu mă îndepărta din viața mea. Nu rezist. Am nevoie de tine.

Am strâns-o în brațe chiar dacă ştiam că se va opune. Asta a şi făcut:s-a dat înapoi.

Am coborât şi am ieşit din casă. Am urcat în maşină şi am pornit la drum. Unde? Nici eu nu ştiu unde. Ştiu doar că vreau să plec,oriunde pe acest pământ.

~peste trei săptămâni~

[Anastasia Bieber]

Abonatul apelat nu poate fi momentan accesat. Vă rugăm încercați mai târziu.

- La naiba!

Au trecut trei săptămâni nenorocite de când Christian nu a mai dat nicio veste. Nici la telefon nu răspunde. Mama şi tata sunt disperați,la fel ca noi toți.

Unde ești frate? Christian..unde te-ai dus?

[Autorul]

În cele trei săptămâni, Christian,fusese în Chicago. Se cazase la un hotel în seara în care plecase. Următoarea zi,şatenul, vroia să îşi găsească o slujbă pentru a-şi procura bani,având în vedere că rupsese orice legătură cu familia. Se angajase la o benzinărie,nu avea un salariu prea mare dar era suficient pentru a se întreține. Prima săptămână trecuse cu bine. Începând cu cea de-a doua,lucrurile s-a schimbat. Christian plecase la muncă. Ca de obicei,o luase pe un drum mai părăsit. Un grup de bărbați cam de aceaşi vârstă cu el,trecea pe acolo. Îl opriseră şi începură să vorbească cu el:

- Hei omule,nu vrei marfă?

- Salut. Nu,răspunse Christian continuându-şi drumul.

Unul mai masiv dintre el,îl prinse de braț şi îl întoarse forțat. Cel de dinainte cu care vorbise,se uita la el cu o privire batjocoritoare:

- Dar tu nu ai cumva marfă pentru noi? O vară,soră ceva?

Când şatenul auzi pomenindu-se de sora lui într-un asemenea mod,înnebuni.
Îi trase gorilei care îl ținea un cot în burtă iar celui care îi jignise sora,un pumn în față.

Nu apucase să facă mai multe pentru că restul grupului se năpustiră asupra lui. Zeci de pumni şi de picioare în burtă primise băiatul în acea zi. Avuse noroc că nemernicii nu îl omorâseră. După ce l-au lăsat într-o baltă de sânge,leşinat au plecat.

Pe acolo,trecea din întâmplare şi o fată. Părea de 17-18 ani. Părul roşcat,ochi căprui şi buze pline. Deci,să corectăm.
Pe acolo,trecea din întâmplare şi o fată foarte frumoasă.
Când îl văzu pe Christian zăcând în mijlocul asfaltului,îşi puse toată puterea la mijloc şi având în vedere că nu stă prea departe,îl târâse până acasă la ea. Ajunsă,îl puse pe băiat pe canapeaua din camera ei,îi îngrijise rănile provocate pe frunte şi îi şterse sângele uscat.
Părinții ei erau plecați în afară.Trăia singură.

Când s-a trezit,Christian,privi camera în care se afla cu o oarecare suspiciune. Se dădu jos din pat cu o durere în abdomen. Auzi paşi îndreptându-se spre el. Se propti după uşă. Când aceasta se deschise,şatenul împinse persoana respectivă în perete,punându-i o mână în gât. Ochii i se măriră instantaneu când văzu că nu era decât o fată,adică roşcata care îl îngrijise. Se îndepărtă de ea,lăsând-o să respire însă actului şatenului asupra ei o făcură să cadă din picioare. Christian o prinse şi o cără până în pat. Acum el era bunul samaritean.

Cei doi au început să vorbească şi astfel au făcut şi cunoștință. Pe roşcată o chema Nicole.

Îi propuse lui Christian să rămână la ea peste noapte pentru că este prea slăbit ca să meargă până acasă. La început acesta refuzase,dar într-un final s-a lăsat înduplecat de vorbele micuței roşii umblătoare.

Fără alte detalii,cei doi au început să se îndrăgostească unul de celălalt. Trecuse deja o săptămână de când Christian stătea la ea,iar ei nu părea că îi displace. Şatenul începuse să aibă încredere în Nicole şi îi povestise de ce se afla el aici şi de lucrul groaznic pe care era să i-l facă surorii lui. Roşcata îl motiva spunându-i că nici Ana nu este cea mai bună persoană din lume,că dacă l-ar fi iubit cu adevărat ar fi trecut peste şi că l-ar fi iertat.
Vorbele ei îl îmbărbătau şi îl făceau să creadă în ele.

Cu trecerea zilelor,Christian nu mai părea să îi pese prea mult de sora lui şi de ceea ce îi făcuse. Acum,se concentra doar asupra lui şi a roşcatei care părea să îl seducă din ce în ce mai mult. Şi-a propus că dacă totul va merge bine va avea planuri destul de serioase cu ea.


Sper că o să vă placă capitolul ăsta. Nu e foarte lung,ştiu,şi îmi cer scuze.
Următorul la 12 steluțe sclipicioase şi 7 comentarii. Dar nu mai vreau comentarii gen "Next" sau "Următorul",că mă supăr şi nu mai postez decât o dată pe lună.
Vă pup...şi succes pentru mâine la şcoală.

Întâmplare Descoperă acum locul unde povestirile prind viață