Capitolul X

58 7 0
                                    

Brusc se aude un sunet de parca un sac de cartofi a fost aruncat de la etaj. Cele doua doamne se dau la o parte facand vizibila prezenta tanarului brunet. Isi schimba greutatea de pe un picior pe altul, mutand sticla de whiskey in mana stanga, era un dar pentru gazda, dar aparent gazda a ascuns un mic detaliu. Fata gazdei era eleva lui care il scotea din sarite, dar totusi era ceva diferit la ea. Fata aceea bruneta care tocmai a cazut de pe prima scara stia mai multe despre perioada Renasterii decat oricine din liceu. Era usor sa-i corectezi lucrarile pentru ca nu prea aveai ce corecta. Brunetul cu ochii albastrii a fost placut surprins cand a aflat ca mai poate recruta un invatacel in cercul lui de pictura, dar din pacate, fata oachesa cu ochii negri si catifelati a refuzat din prima aceasta varianta. Daca ar fi acceptat, se gandea el, ca ar putea fi singura care are cunostinte in pictura si in acelasi timp sa aiba un talent in artele picturii.

Christian, asa il chema pe brunet, plecase ochii in pamant, respirase adanc si putea sa simta regretul ca a rostit urmatoarele cuvinte:

-Buna ziua, domnisoara Rosswell!

Voia sa para ca pentru el nu era o surpriza ca o vedea pe eleva lui in casa prietenei mamei sale, iar domnisoara Rosswell a muscat.

-Ana, draga esti bine? mama ei se indreapta spre fiica ei ajutand-o sa o ridice.

Ana refuza ajutorul mamei sale repetand intr-una ca nu o doare nimic si ca a alunecat de pe ultima scara, dar brunetul stia prea bine ca dupa comportamentul fetei si firea ei curioasa au impins-o sa traga cu urechea la convorbirea dintre adulti. Ochii lui albastri si-au mutat atentia pe decorul casei, nu era o casa moderna, era simplu decorata: pereti albi, podea neagra probabil din lemn african negru dupa dungile lemnului, niste scari si o balustrada lacuita si indoita astfel incat sa arate ca niste tulpine de flori agatatoare. Pe masuta din hol erau niste cheisi un telefon fix, cine mai foloseste telefonul fix? Era totusi un hol micut, dar lung, pe stanga dar si pe dreapta porneau cateva usi care probabil duceau in alte camere. Ii se parea ciudat ca nu sunt afisate poze cu familia lor perfecta, dar poate ca timpul de cat sunt ele aici si timpul alocat pentru despachetari a fost cam mic.

Bruneta se ridica de pe jos scutarandu-si praful invizibil de pe haine vrand sa se comporte de parca nu s-a intamplat nimic. Isi pleaca capul in pamant simtind un sentiment de nesiguranta si de incoltire. Se simte ca un animal pus la colt, amenintat cu o arma. Daca persoana care sta in fata ei ar aduce vorba despre scoala, sau de faptul ca Anastasia a fost suspendata pana la sfarsitul saptamanii, s-a zis cu ea. Mai intai, ar face-o de ras pe mama ei in fata Veneficiei, si nu ar dori sa se intample asa ceva, avand in vedere ca Veneficia este singura prietena din copilarie a mamei sale. Trebuia sa se comporte ca la carte, chiar se gandea sa fie servitoare sau acea persoana in casele oamenilor bogati care aduceau mancarea si dispareau prin casa ca sa faca curat, ah, da, servitoare. Se gandea ca daca asculta si ii face pe plac profesorului de desen, acesta nu ar aduce vorba de suspendarea ei. Dar, dupa isi amintise ce poarta, acel tricou care va strica tot. Ironia ei! Incearca sa-si ascunda ce sta scris in dreptul inimii ei, dar mai rau face, pentru ca in loc sa il ascunda cu cateva suvite de par, trage de material, facand scrisul mai vizibil.

Din partea cealalta a camerei Christian o analiza pe fata care ii bantuia visele din cap pana in picioare. Nu putea sa se afle in preajma ei, nu dupa ce avusese acele vise. Nu stia daca si ea a visat aceleasi lucruri ca el, dar asta nu conta. Ea, aici, la cativa pasi de el, neindemanatica ca de obicei, isi tragea tricoul facand vizibil acele cateva litere: "I hate teachers, but I love Teacher's", un joc mic de cuvinte care l-au facut sa zambeasca. Simtea intr-un fel o durere ca nu putea sa fie alaturi de ea in realitate ci doar in vise, dar nici atunci nu putea sa fie pre aproape de ea. In vise ea era a lui, isi crease o lume mica pe care sa o exploreze impreuna cu ea, dar ii era frica sa-si arate chipul. Vedeti voi, daca isi arata chipul si se adeverea ca bruneta are aceleasi vise, era mort. Bruneta si-ar fi dat seama ca toate noptile si le petrecea cu profesorul ei de desen, iar ea ar dori, in viata reala un transfer, iar el nu ar mai fi avut-o ca eleva, asta insemna ca el sa nu o mai vada de patru ori pe saptamana. Asa ca nu risca. Ah, cat de multe sanse! Putea sa o sarute in acea nava spatiala, sau acolo, pe acoperis, sau cand s-au intalnit pentru prima oara, dar nu a facut-o. Ea si-ar fi dat seama cine e dupa sarut, pentru ca el a luat decizia idioata sa o sarute. Poate nu intelegeti de ce a sarutat-o atunci, in masina. El a inceput sa o viseze de mult timp, isi amintea perfect prima data cand a visat-o.

NeverlastingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum