Neverlasting

Capitolul XV

Telefonul a sunat anuntandu-ma ca o noua zi a inceput. Pe pernade langa mine era asezata o scrsoare cu numele meu Ana scris caligrafic pe spate. Am zambit cand ma gandesc ca aceste scrisori sunt ca niste mesaje de "buna dimineata" de la cel pe care il iubesti, dar mie imi place sa le consider ca fiind mici cadouri de la el. Noaptea trecuta s-a asezat la biroul meu, a luat stiloul negru cu praf argintiu pe el ca sa scrie urmatoarele cuvinte:

"Draga mea Ana,

A doua stea a rasarit pe cer ca sa ajute doua persoane sa se regaseasca... Ca o persoana sa o admire pe cea pe care o iubeste... A doua stea a stralucit, am pasit in camera ta.

Am stat in dreptul geamului sa te privesc. Obrajii tai erau luminati de cele doua stele si de luna, parca era un val care se mula la toate adanciturile chipului tau. Genele lungi si negre faceau umbra pe pometi. M-am apropiat de buzele tale, ti-am plasat o mica soapta si un mic secret pe buza de jos, poate ca ai sa descoperi acel secret... Ti-am mangaiat obrajii dandu-ti suvitele de par de pe fata. M-am uitat la pleoapele tale imaginandu-mi ca te pot privi in ochi pentru prima data iar tu sa stii cine sunt. Doamne Anastasia, nu ai idee cat am visat la acel moment, dar iti promit, iti promit iubit-o, ca nu mai e mult. Te voi lua in brate, o sa pot sa iti simt mirosul de lamaie si de portocala in par, o sa pot sa simt corpul tau in bratele mele, o sa iti pot auzi respiratia, o sa iti pot vedea chipul pentru prima data iar tu sa stii cine sunt, o sa pot sa te sarut, o sa pot sa fiu doar o soapta pe limba ta si un secret pe buzele tale. Am lasat un sarut pe fruntea ta, am sarutat perna; te-am lasat sa iti continui visele iar eu mi-am permis sa pot visa la acel moment cand vom fi doar noi doi, iar lumea pentru cateva secunde infinite sa para a noastra... Sa simtim ca luna si stelele ne apartin, nu ca ne despart..

M-am asezat la biroul la care iti scrii temele. Mi te-am imaginat cum stai aplecata peste caietele de matematica, de engleza, de fizica, cum iti apleci capul in dreapta analizandu-ti scrisul straduindu-te, dar totusi la tine totul este natural, ca literele sa fie toate egale, toate perfecte ca tine. Cum iti dai suvita dupa ureche cand ea cade dintr-un coc razlet facut la repezeala, dar iubito tot ce faci tu este o arta. Cum fredonezi versurile unei melodii, cum ritmul iti curge prin vene si te trezesti ca piciorul tau ca un metronom tine ritmul melodiei. Cum te trezesti ca bati cu pixul pe masa visatoare ca intotdeauna, departe cu gandurile, calatorind cu ochii deschisi, un ritm necunoscut. Tu, draga mea Anastasia, tu stii ritmul stelelor si a universului..

Draga mea Anastasia, ma bucur ca o urma din mine a ramas impregnata pe hainele tale. Ca sa iti raspund la intrebare, da am fost aproape de tine.

Fablo si Pibo sunt niste tipi norocosi ca te-au cunoscut si ca i-ai readus impreuna. Iti propun o mica excursie daca tot ai descoperit cum sa ajungi la Polul Nord. Vulpile de zapada sunt niste animale prietenoase, te sfatuiesc sa calaresti una, va fi calatoria vietii tale! Ele sunt ca un fel de tren in valuta oamenilor, dar un tren nu te duce la.. ei bine nu o sa iti spun unde te duce, te las sa aflii singura.

Foloseste-ti ultimele stele ca sa merite, te rog, traieste, fii bucuroasa ca eu sa traiesc prin tine!

M-am coborat de pe cer ca sa te las sa respiri...

Al tau,

B. S."

Am impaturit la loc scrisoarea stergandu-mi lacrima care se formase in coltul ochiului, am asezat hartia in caiet langa celelalte.

Am tras draperiile de matase sa ma uit la vremea de afara. Soarele palpaia pe cer printre nori. Cerul este trist, asta obisnuiam sa zic cand eram mica. Cand soarele nu stralucea ma duceam in curtea din spatele casei, ma urcam in nuc si ma uitam la soare printre niste frunze. Vorbeam cu soarele, atunci cand eram mica stiam ca o persoana cand e trista nu vrea sa vorbeasca din cauza gandurilor negre sau supararilor, asa ca am inceput eu sa vorbesc cu el. Ii spuneam ca albinele nu ma prea agreaza, imi amintesc o data ca ii spuneam ca maturam intr-o zi si doua albine s-au incurcat in parul meu. Ma panicasem cand am auzit bzzz provenind din parul meu. Stiu ca am alergat dn spatele curtii pana in fata dandu-mi palme peste cap, iar mama cand a auzit ca tipam a iesit rapid din casa cu un prosop si a inceput sa dea cu el in capul meu. I-a reusit faza asta, doua albine au cazut moarte la pamant dupa ce au fost biciuite de mama mea cu un prosop. Cand ma gandesc la asta imi vine sa rad cu lacrimi. Ii spuneam multe lucruri soarelui, ii povesteam de notele mele, de visele mele, de cum ii sunt recunoscatoare ca are grija de florile mele sa creasca.