Neverlasting

Capitolul XII

Buze rosii.... carnoase... moi.., dulci...amare...lămâie...portocale.
-Rămâi...

Ma trezesc. Iar ea. Mereu pleaca de langa mine.
Azi e marti. Simt ca am uitat ceva, dar oare ce?
Marti....ceva important, cred.
Rahat! Divortul!
Fuck! Ora 11:00! De ce nu a sunat telefonul ala idiot! Trebuia sa fiu la notar acum jumatate de ora!
Ma ridic repede din pat dar cand ies din cearsaf ma impiedic si cad pe podea.
-Fir-ar! urlu.
Ok, Parker, linisteste-te!
Imi trag pe mine pantalonii de stofa albastrii, o camasa alba si un sacou de aceeasi culoare cu pantalonii.
Ies din apartamentul meu ca fulgerul. Imi verific telefonul si vad ca am zece apeluri nepreluate de la Sophie. Fir-ar!
Apelez numarul in timp ce cobor scările blocului, nu am luat liftul stiind ca voi întârzia mai mult.
-Unde naiba esti Christian Parker! Azi e divortul! Trebuia sa fii la notar acum o oră! zbiara Sophie la mine.
E clar nervoasă. Ii dau dreptate, si eu sunt nervos. Trebuia sa ma trezesc, al dracului sa fie de treaba! Acum daca notarul a plecat mai trebuie sa asteptam o luna-turneul idiot al Sophiei!
-Scuza-ma! Nu e vina mea ca dormeam! spun cu ironie in glas .
-Uite ce-i Christian, notarul a plecat dupa ce amândouă am asteptat aproximativ două ore! Puteai si tu sa fii aici, totusi! Iti trimit mesaj cand ma voi întoarce din Milano! Data viitoare daca nu vii jur ca fac public totul! stiu ca glumeste.
-Fir-ar! Nu putea si ea sa mai astepte un pic? o intreb.
-Christian, femeia are doi copii mici, normal ca nu putea! imi aminteste ea prin intermediul telefonului.
-Bine, luna viitoare vei fi divortata, bine? Si te poti marita cu ala! Ok? tip in telefon.
-Pa, Christian! M-ai dezamăgit! oftează zgomotos si închide apelul.
Baga-mi-as! Lovesc tare volanul cu pumnul. De ce nu m-am trezit? Asteptam acest final de aproximativ doi ani de zile! De ce naibii nu m-am trezit?
Acum voi fii căsătorit inca o luna de zile sau chiar mai mult dacă Sophie sta cu Bianca, iubitul ei, Red si cu viitorul sot al actualei mele sotii, prin nu stiu ce statiune! Probabil toata mascarada asta se va termina peste doua-trei luni cel tarziu! Fir-ar!
E numai vina mea! Daca nu o visam pe ea, probabil ca ma trezeam ca de obicei la ora sase jumatate, dar nu! Ana s-a hotărât să-mi sare de colo-n-colo prin cap. Nu e amuzant! Imi da dureri de cap si vise plăcute si linistite.
Acum cum o sa ii spun ei?
"Uite, Anastasia, stiu ca ti-am spus ca voi fi divortat marti, dar uite, norocul sau ghinionul a facut in asa fel incat, ha ha, sa fiu căsătorit inca doua-trei luni de zile. Deci vrei sa fii iubita mea, chiar daca eu teoretic sunt căsătorit?"
Idiot mai sunt! Probabil, mai mult ca sigur, m-ar transa si m-ar arunca in fantana aia dubioasă daca ii spun asa ceva! Mdeah, bravo, Parker! Meriti aplauze!
Parchez masina neagra in fata liceului. E aproximativ ora doisprezece, deci asta inseamna ca ea mai are doua ore si pleaca acasa. Oare sa ii spun? Sau sa tin secret?
Ma duc spre cancelarie pe holul elevilor, sperând că Ana va fi acolo intr-un colt discutând ceva cu colega ei. Imi întorc capul si analizez toate capetele de adolescenti ce trec pe langa mine. Nici urma de ea.
-Christian, vino in biroul meu, te rog! vocea directorului ma face sa ma întorc.
Acum ce dracu' am mai făcut? A aflat cumva de....Ana? De mine si de Ana? Nu....Nu avea cum! Nu ne-a vazut nimeni, si din cate imi aduc aminte nu sunt camere de filmat ascunse in salile de curs. Nu, nu poate fi asta.
Il urmez pana in biroul lui. E acelasi ca de obicei: un birou negru si masiv tronează in mijlocul camerei. Peretii nu se mai vad de dulapurile de carti ce ii acoperă. Carti, si numai carti. Carti. Ana. Zâmbesc cand imi aduc aminte de cum ne-am intalnit.
-Ia loc, Christian! ma îndeamnă directorul iar eu ma conformez.
-Cum maine vei lua orele domnului Ernest ma gândeam că ar trebui sa iti dau cele necesare...
Ah, am uitat complet! Respir usurat. Bine ca nu a aflat ce s-a intamplat ieri in sala 110!
Directorul Clark imi inmaneaza orarul. Il scanez rapid si ceva imi atrage atentia. Aud cum inima mea se opreste pentru o secunda si dupa incepe sa o ia la goana cand citesc orarul. Nu se poate!
Imi da cărtile necesare. Sunt cam multe ce-i drept, dar o sa ma descurc.
Ies din biroul directorului cu un turn de carti in mâini. Cred ca sunt peste doua zeci. Citesc titlurile cat timp bajbai drumul pana in biroul meu. Matematica clasa a VIII-A...Matematica clasa a IX...
Brusc ma lovesc de ceva iar cărtile imi dispar din mâini. Fir-ar! Au ajuns pe jos! Dar, de ce m-am lovit?
-Ah!
Oh, Doamne! Acum am observat ca teancul acela de carti au cazut pe o fata...
-Esti bine? o intreb pe fata care e îngropată în carti pana la gât.
-Sincer mi-am prevazut moartea de a fii omorata de matematica! un cap brunet se ridica dintre cărtile răsturnate.
Niste ochi negrii se deschid si raman surprinsi cand ma vad.
-Te ajut? o intreb pe fata din fata mea.
Ii întind o mana si o scot din mormântul de carti.
Cand se ridica in picioare observ ca e draguta. Ba chiar pot sa insinuez un pic mai mult..pot ajunge la verdictul ca e frumoasa. Parul negru si lucios ii este scurt si cret. Isi aranjează cămasa cu atentie in timp ce eu o privesc. Seamana asa de bine cu ea...dar nu are cum. Ochii negrii sunt ca ai Anei, dar ea mi-a spus ca nu are nicio sora. Parul ii este la fel, dar vocea e diferita. -Lasa-ma sa te ajut! ma aplec pe jos si strang cărtile de pe jos punându-le intr-un teanc.
Se asează langa mine si incepe sa isi strângă un carnetel mov plin cu biletele. Fetele astea doua incep sa se asemene din ce in ce mai mult.
Degetele sale ma ating din greseala cand incearca sa sustragă un biletel din cartea de matematica din clasa a IX-a.
Furnici. Simt ca in locul acela misuna furnici. Si urca pe bratul meu si in sângele meu. E un sentiment cald si placut, mai placut decat cu ea. Cu ea simt cum sângele mi se ingroasa si devine plumb lichid.
-Oh, scuza-ma! isi retrage mana ca arsă inrosindu-se la fata.
Fatele astea se aseamănă din ce in ce mai mult. Ceva e putred!
Isi da o suvita dupa ureche si se ridica in picioare.
Imi iau teancul de carti de pe jos si ma ridic de pe podea.
-Deci tu ii vei tine locul profului? ma intreaba ea arătând cu degetul spre teancul de carti.
-Aparent. Christian, încântat! imi întind o mana in fata ei.
-Flora! Vrei sa te ajut? ma intreaba ea, iar eu dau din cap.
Ia doua carti de deasupra si se posteaza in fata mea.
-Acum unde mergem? Flora ma intreaba strambandu-se la titlurile de carti de pe coperta.
-In birou, spun si o iau in fata.
Da trebuie sa recunosc: fata asta mi-a trezit interesul. Seamana foarte bine cu Ana, dar nu stiu cred ca e ceva diferit intre ele.
-O cunosti cumva pe Ana Ross? o intreb cand ajunge din urma aproape gafaind.
-Ana cum? intreaba printre respiratii.
-Ross. Sunteti rude? o intreb.
-Nu. De ce? ochii ei negrii ma atintesc la fel ca Ana.
-Nimic.
Deschid usa biroului si o las sa intre ea prima.
Se uita uimită in birou si strâmbă din nas cand miroase fumul de tigară care pluteste in camera. Asta era! Nu fumează!
-Fumezi? ma intreaba uitându-se prin bibliotecă.
-Da, raspund scurt ca dupa sa asez cele zece manuale pe birou.
-Dragute carti. Am citit cateva dintre astea, ma instiinteaza ea.
Se întoarce cu fata la mine si lasa cele doua manuale la randul ei pe birou.
-Pai, cred ca ar trebui sa plec....spune Flora si da sa plece dar se impiedica de un fir si cade in patru labe pe parchet.
-Oh Doamne, esti bine? inconjor biroul si ajung in fata ei.
Sta in genunchi fix ca Ana ieri. Ii întind o mana iar din spatele meu se aude ceva....cineva a scapat ceva.
Ma întorc cu fata la usa si o vad pe Ana care...plânge.
Are gura deschisa si se uita la mine cu ură si dispret.
-Ana! tip dupa ea dar ea a luat-o din loc fugind din raza mea vizuală.
Ma uit in dreapta si in stanga dar nu vad nimic, doar caietele ei si pachetul ei de tigari. A venit sa fumam o tigară impreuna si ea....m-a vazut cu o fata in birou, care din ghinion, se afla in genunchi in fata mea.
Oh! Baga-mi-as! Rahat! Nu s-a intamplat nimic! Absolut nimic! Ea doar a cazut nu imi făcea vreo felatie, pentru numele lui Dumnezeu!
Izbesc cu putere usa izbind-o de perete si culeg de pe jos manualele Anei. Un miros de levantica se ridica din caietele ei. Fir-ar! Ce dracu' am facut?
-Ăă...eu o sa plec...Flora a iesit din birou si a inchis usa in urma ei.
In ce puii mei m-am băgat? Cum a dat Dumnezeu ca in clipa in care trecea Ana prin fata biroului meu, o fata sa fie in fata mea in genunchi? Cum? Cat de ghinionist pot fii? Ce soarta de rahat am!
Ma asez în scaunul de piele si scot din servieta tricoul Anei si il strang in brate, imaginand-o pe ea in bratele mele. Tricoul incepe sa isi piardă parfumul...Isi da rasuflu...in scurt timp fantoma trupului ei va pleca...Nu va mai mirosi a portocale si lămâie ci a doar....bumbac..
Trebuie sa refac asta! Trebuie sa ii spun totul! Absolut totul! Ca sunt căsătorit, si ca acea chestie din birou a fost o pură greseala, nimic mai mult....
Da, asta trebuie sa fac!
Ma ridic din fotoliu hotărât să o fac sa inteleaga. Ma uit la ceas si observ ca e ora trei far un sfert. Mai are doar un sfert de ceas pana termina orele. Haide, Parker, gândeste!
Ma foiesc de aproximativ cinci minute prin birou si ma gandesc cum ar trebui sa ii spun si sa ma explic.
Bingo!
O sa ii spun adevarul pur! O sa ii spun ca am întârziat la notar si am pierdut finalizarea actelor pentru divort, asa ca trebuie sa astept aproximativ două luni ca sa termin actele alea. Iar ce s-a intamplat in birou nu a fost nimic. Da! Sper sa ma creada. Ce-i drept daca eu eram in locul ei imi dădeam un pumn in nas pentru tot ce i-am facut.
Iau cheile de la masina si ma îndrept spre iesirea din liceu.
Undeva in fata mea o silueta micuta cu parul negru lung si lucios se îndreaptă spre poarta.
Ana. Ea e.
Ma strecor printre copii si ajung in dreptul ei in mai putin de cinci secunde. O trag de mana prin multime pana ajungem la peretele liceului.
-Da-mi drumul! se smuceste din mana mea si vrea sa scape dar eu o strang mai tare de încheietura împleticindu-mi degetele cu ale ei fortat.
O târăsc dupa mine pana la un ungher al liceului. Aici nu ne va auzi nimeni. Nu ne va vedea nimeni.
-Trebuie sa vorbim! ii spun cand ajungem in locul întunecat iar ea isi retrage mana din stransoare frecandu-si degetele acum rosii.
-Ce sa vorbim, Christian? Ca m-ai păcălit? Ca m-ai facut sa cred ca simti ceva pentru mine? Ca m-ai facut sa te iubesc? Asta? Ca dupa tu sa te plictisesti de mine si sa o fraieresti pe alta? Nu am fost buna pentru tine pentru ca eu nu vreau sa ma culc cu tine, de-asta? tipa la mine iar eu raman stana de piatra in fata ei.
-Cum poti sa zici asa ceva? Cum poti sa zici ca te-am fraierit? Pentru numele Domnului, tu te-ai culcat cu un total străin si ai venit la mine ca o mironosita sa te iert! Cine a facut ditamai greseala? Eu sau tu? ii readuc aminte.
-Stii ceva Christian? Ai dreptate! Poate tot a fost o greseala. Poate ar trebui sa o terminăm. Poate ar trebui sa terminăm tot circul asta si sa ne vedem de viata. Sa ai o viata frumoasa, Christian! tipa la mine si da sa se întoarcă sa plece.
O trag de mana si o lipesc de abdomenul meu. Ma uit in ochii ei pret de cateva secunde dupa imi zdrobesc buzele de buzele ei moi. E rece ca un mort. Nu raspunde la sărut.
-Nenorocitule! ma plezneste peste fata si pleaca.
Fir-ar! A plecat de tot! Acum am pierdut-o! Nu o sa o pot convinge, e mult prea orgolioasă ca sa inteleaga o alta versiune diferita de a ei.
Trebuie sa o las cateva zile singura sa se gândească si sa nu o presez. Dupa pot sa ii explic totul.
Ma întorc în apartamentul meu si pregătesc lectiile pentru cele patru clase de matematica pe care le voi avea.
Nu prea pot sa nu ma gandesc o clipa la toate evenimentele de azi.Flora si Ana seamănă izbitor. Acelasi par negru, doar ca una il are scurt si alta lung, aceiasi ochi negrii si adânci, aceleasi buze rosii....una nu fumează pe cand alta o face.
Ma urc in pat pe la unu dimineata.
Mi se pare ciudat. Se zice ca in lume exista sapte persoane care arata fix ca tine, dar sa fim seriosi care ar fi fost sansele ca cele doua sa se afle in acelasi oras?
Dar, acum Flora nu conteaza. Nu pe ea o iubesc, ci pe Ana.
Maine, Ana va avea o surpriza!

Nota autorului:
Daca aveti ceva de reprosat acestei povesti sau idei pentru imbunatatirea ei, nu va sfiiti sa imi spuneti! Kisses!