Neverlasting

Capitolul XIII-Ana

Ma trezesc cum am plecat de acolo, plangand. Nu inteleg de ce nu ma lasa sa-i vad chipul. Vreau doar sa stiu cine este! Este asa de greu? Stiu ca l-am creat din proprie imaginatie, asa ca am dreptul sa stiu cum arata baiatul viselor mele! M-am indragostit de un baiat care nici nu poate fi al meu! Ce netrebnica este soarta asta! El pare baiatul perfect, "baiatul stea". Chiar pare ca ma asculta cand ii spun toate problemele mele insignifiante, si este singurul de care m-am indragostit fara sa-i stiu chipul. M-am indragostit de ce este ascuns, de sufletul lui. Dar daca l-as iubi pe cat pretind ar trebui sa fiu in stare sa trec peste acest impas, nu? Sa nu-i stiu chipul, sau sa-l sarut, sau sa-l mangai pe obrazul lui... Nu, nu cred ca as putea.. Il iubesc, dar vreau sa stiu pe cine iubesc. Nu ma intereseaza daca este cel mai urat om de pe Pamant, sentimentele mele pentru el tot nu s-ar schimba.

De ce m-am indragostit de un baiat pe care nu-l pot avea si care nu e real?

Draperiile de matase alba sunt luate de vant dansand prin camera mea. Ferestrele sunt deschise, lumina stelelor intrand in mica camera intunecoasa.

-De ce tu stea, prima stea, imi decizi soarta? De ce atunci cand rasari pe cer, aici, ne aduci impreuna, iar cand rasari acolo pe cer, ne desparti? De ce nu-l poti aduce aici pe "baiatul stea"? De ce? ii spun stelei mai stralucitoare care este insotita de inca una mai mica. De ce nu? ii raspund cand ea palpaie.

De ce oamenii se indragostesc de ceva ce nu pot avea? Unii zic ca ispita si provocarea sunt tentante asa ca fac tot posibilul sa cucereasca acea persoana, sa castige jocul impuns de ei. Dar uneori jocurile au si reguli, reguli care nu sunt citite si urmate. In acele reguli sunt scrise si consecintele daca castigi jocul. Iar unii care reusesc sa cucereasca nu isi dau seama ca au inselat. Aici, edsigur ma refer la persoanele casatorite. Oare ce mai face tatal meu? Oare mai e inca cu aia? Sau s-au despartit? Sau a lasat-o pe proasta aia insarcinata ca sa-i strice si aleia viata? Da-l naibii.

Dau cativa pumni pernii incercand sa o fac mai pufoasa ca sa pot adormi la loc. Ma opresc in mijlocul actului, daca imi asez capu pe perna o sa dorm, adica ma voi intoarce acolo. Adica il voi vedea pe el.

Pipai pe noptiera dupa micul buton al veiozei aprinzand-o. Deschid primul sertar al noptierei de la capul patului cautand cartea pe care o ador. Ultimul volum din trilogia Insomnii de Irina Binder. Ador povestea de dragoste dintre Irina si Robert, dar in momentul asta il invinovatesc pe Robert. La sfarsitul precedente am aflat ca prietenul imaginar al Irinei era Robert de la inceput. Nu inteleg de ce atunci cand s-au intalnit in holul clubului, prima data cand s-au privit in oglinda, Robert nu a spus ceva. A lasat-o sa se indragosteasca de Matei. Iar pe parcursul a cinci ani, el o impingea in bratele barbatului gresit crezand ca el nu merita nimic ci familia lui Matei merita totul. Asa ca, da, sunt de partea Irinei. Cand s-a facut dimineata, iar lumina lampii nu mai era nevoita, am plans uitand de parte cu prietenul meu imaginar, cand Robert a venit dupa Irina in Germania. Am plans de cand am citit versurile melodiei Nebun De Alb. Ma bucur ca ei doi au sfarsit impreuna. Pe langa aceste doua personaje, cel mai mult cred ca o sa imi lipseasca Simona. Cred ca am ras o gramada cand Irina le povestea Simonei si Timeei cum a fost prima noapte de dragoste dintre ea si RObert, atunci la Venetia. Reactia SImonei a fost nepretuita: "-In locul tau cred ca l-as fi inghesuit in primul gang si l-a fi violat". Am inchis cartea, mangaind coperta parca vrand sa ating fiecare personaj in parte.

Mi-am pus capul pe perna uitandu-ma la tavan. M-am strambat cand am vazut doar alb. De cand am venit aici am planuit sa pictez niste stele, dar nu am avut timp. Poate intr-o zi. Simt ceva cum arde in pieptul meu. Ma ridic pe o parte incepand sa tusesc.

Peste cateva minute se deschide usa camerei mele intrand prin deschizatura capul mamei.

-Trezirea somnoroaso! ma intampina ea intrand in camera.