Neverlasting

Capitolul XXVI-Let the fire burn your soul

Bruneta care statea la masa a inceput sa scrijeleasca cu unghiile vopseaua scorojitta de pe canturi. Avea o frumusete aparte, dar si un trecut tumultos. Parul negru ii cadea pe umerii acoperiti candva cu o maneca, acum numai bucati desirate se aflau pe umerii ei albi ca zapada. Suvitele grele ii incadrau chipul angelic. Se gandea la tot ce se intamplase. Chipul ii era alb ca foaia de hartie, dar buzele rosii candva, acum de un roz pal ca petalele unui trandafir, dadeau frumusete chipului. Genele lungi si arcuite ii umbreau pometii. Degetele ei subtiri si lungi au inceput sa se miste fara voia ei. Ciupea niste corzi imaginare. Cand era nervoasa sau doar se pierdea in ganduri ajungea sa cante aceeasi melodie. Versurile nu se auzeau in incapere dar puteam sa ma las in voia degetelor ei. Simteam muzica pe care o canta. Auzeam note melodioase. A inchis ochii si si-a lasat capul un pic pe spate, lasandu-ma sa ii analizez chipul angelic. Buzele roze i s-au intredeschis lasand la iveala doi dinti stralucitor de albi. Irisii se transormau in culoarea naturala, un negru infinit, fara pete, o culoare pura care de fiecare data imi lua mintile. Genele ei lungi au tremurat iar in camera plutea tensiunea. Tensiunea pe care o emana fara ca ea sa stie. Cand se lasa in voia muzicii sau cand se relaxa totul incepea sa leviteze. Cativa stropi de apa au inceput sa se ridice in aer din pahar, dar nu au apucat sa scape pentru ca atunci usa se izbise puternic, iar acele picaturi se izbisera inapoi in pahar.

Il vazusem pe acest barbat cum astepta intr-o sala impreuna cu prietenul lui. Parea de varsta brunetei, era brunet inalt si robust. Se vedeau muschii indopati cu steroizi prin uniforma de politist. Avea un ranjet pe fata cand deschisese dosarul fetei. Ochii i-au sclipit cand a vazut fotografia atasata la dosarul dat de catre un subaltern, probabil unul de la informatica.

Bruneta si-a ridicat capul si am simtit ura pe care o impartasea prin privirile ucigatoare.

-Ochii care nu se vad se uita, dar eu nu o sa te uit, Borgannoni! spuse brunetul inchizand usa in urma lui.

Fata i-a recunoscut glasul, se vedea ca il stia foarte bine pe acest tip. Puteam foarte bine sa ma joc un pic cu mintea lui, dar asta insemna sa ii invadez intimitatea micutei. Fata s-a cutremurat frenetic si incerca sa se lipească cat mai bine de scaun, de parca voia sa se îndepărteze de politist.
-Mason Tate, a scuipat cuvintele mica brunetă lipindu-se mai bine de scaun si incrucisandu-si mâinile la piept.
Se întâmplase ceva intre cei doi, oricât as fi dorit să aflu stiam ca nu puteam sa ma atasez de bruneta asta, chiar daca o stiam dinainte sa se nască.
Bruneta s-a încordat cand ofiterul se apropia de ea.
-Am un act judecătoresc care, daca nu ai uitat spunea clar sa stai la cel putin 10 metri distanta de mine, spune bruneta dupa se scoala de pe scaun ducându-se spre perete,cat mai departe de el.
Daca ea putea sa manuiasca focul pun pariu ca brunetul din fata ei era in flăcări si acum scrum. Era un spectacol pe cinste, ar in acelasi timp daca se intampla sa isi piardă controlul trebuia sa imi arăt înfătisarea. Spre ușurarea mea, am simtit cum fata incerca sa se relaxeze stiind prea bine ca o sa isi piardă controlul rapid daca mai continua asa. E mai desteapta decat credeam, a conectat punctele mai repede decat am crezut.
Valurile rochiei faramitate ii atarnau pe picioarele negre. Se murdarise cand încercase ce făcuse. Are potential, trebuie sa recunosc, cu putin antranement poate sa ajunga la nemurire.
Pământul ii acoperea picioarele albe, umerii si jumatate din fata. Putea foarte usor sa se curete, dar trezeau intrebari in randul oamenilor.
Machiajul negru era întins sub ochi pana la pometi, dându-i un aer înfricosător. Semăna cu ea in toate privințele, păcat că nu a reusit sa o cunoasca. Dar poate mai bine este asa, Alice si Flo au avut grija de tot. Ea nu va stii niciodata ce război se duce, ea va fi un pion de la început pana la sfarsit. Va trebui sa aleaga de ce parte va fi, dar orice parte ar alege ar face o greseala. Tot va avea acelasi sfarsit. Va crede că cei mai mari dusmani sunt cei de la suprafata, dar cei care controlează totul sunt cei mai mar dusmani. Va trebui sa ajunga la aceia folosind sursele putine, va distruge în calea ei, va omorî, dar va face orice ca sa sfârșească totul. Dar totul nu are cum sa se sfarseasca, de abia este începutul.
Bărbatul brunet s-a asezat pe scaunul din metal de pe partea opusă unde a stat bruneta si se uita la ea. Era amuzat de ironia sortii, ranjea la ea si nu il deranja deloc ce tocmai a spus.
-Ai uitat ca nu trebuie sa ma apropii de Anica Borgannoni si ca acum, cum te numeai? deschide dosarul si citeste cu falsitate in glas: Anastasia Ross? spune si tranteste dosarul pe partea cealaltă a mesei, unde nu demult stătea bruneta.
-Sa nu indraznesti sa imi mai spui asa! a scuipat ea cuvintele, cand si-a dat seama ca vorbele lui erau adevarate.
-Cum? Anica? Dragul de Michael iti spunea asa, nu? Cum il strigai tu? spune acesta uitându-se in gol si pocnind din degete, in semn ca incearca sa isi aduca aminte de ceva foarte îndepărtat.
-Mikey, a spus bruneta aproape soptit si am simtit lacrimile pe care voia sa le oprească.
Vocea ei era asa de subtire, mai mult un oftat.
-Ce patetic! a ras ragusit bărbatul de pe scaunul de tabla.
-Termina! a tipat bruneta ridicându-si capul cu o miscare brusca.
-Cur...a dat el sa spuna dar usa din nou s-a deschis.
-Termina Mason!
Pe usa a intrat un alt politist brunet ajungand la vârsta de douăzeci si cinci de ani, cred. Parul ii era răvășit iar pe nas avea niste ochelari cu rama neagra. Mason s-a ridicat si a plecat capul la vederea ofiterului sau sergentului. Brunetul de abia intrat era mult mai inalt decat Mason si parea mult mai puternic.
M-am uitat la bruneta care rămăsese intepenita cu spatele lipit de perete. Buzele ei rozalii erau intredeschise încercând să inhaleze mai mult aer. Pupilele ii erau dilatate la maxim, iar eu ii auzeam inima sărind peste a doua bataie. Il cunostea pe tip.
-Vincent Maddox, a spus ea facandu-l pe Mason sa tresara la auzul numelui celui de-al doilea brunet.
-Te rog ia loc, Anastasia, iar tu, Mason iesi! Acum! a tipat el la brunetul si acesta a executat porunca sau mai mult îndemnul iesind pe usa cu coada intre picioare.
Anastasia s-a apropiat cu mici retineri de brunetul Vincent. In privirea ei se citea uimire, îngrijorare si un pic de indoiala. S-a lăsat pe scaun evitând sa il privească. Se juca cu degetele in poala ca un copil mic cand politistul s-a lăsat spre ea si a diminuat distanta dintre cei doi. Ea nu observase ca se apropiase de ea, dar cum o făcuse tresarise. Si-a ridicat rapid capul dupa si l-a ascuns inapoi in piept pometii intosindu-se. Bărbatul ii ridicase bărbia cu doua degete obligând-o sa il privească in ochii lui verzi si stersi.
-Ce dor mi-a fost de tine, Ana...a spus acesta privirea cazandu-i pe buzele pline si rozalii ale fetei.
Obrajii brunetei s-au aprins imediat, iar buzele i s-au deschis scapand un suspin. A dat sa spuna ceva, dar bărbatul ii asezase degetul mare pe buza ei inferioară si a inceput sa o mângâie. Isi plimba degetul pe buza ei plina, iar ea ca la un semnal a închis ochii si a lăsat capul pe spate asteptând ceva. Se întâmplase ceva intre cei doi, dar imi jurasem sa nu mai intervin in viata ei, asa ca nu voi intra in capul niciunuia dintre ei.
Bruneta scoase un suspin cand acesta isi lipise buzele de ale ei. I-a mângâiat buzele parca temându-se ca acel moment sa nu fie in imaginatia lui. Anastasia scoase un icnet cand sărutul devenise pasional, cand fusese muscata de buza inferioară, acesta avand grija sa amelioreze locul rănit cu limba lui de foc. Anastasia deschise gura lăsându-l sa ii exploreze pestera de gheata.
Am simtit cum ceva ma chema, si stiam pre bine cine ma chema, dar trebuia sa raman sa o protejez asa cum le-am promis celor doua din Pădurea Blestemata. Eram chemat, dar aveam o sarcina.
Cei doi s-au depărtat pentru a trage aer Anastasia a soptit aproape de buzele lui:
-Nu ai uitat de mine....
Vincent zambise dupa o sarutase inca o data de data asta mai pasional, dorinta citindu-i-se in privire.
-Cum sa uit daca te iubesc....a soptit acesta cu buzele pe ale ei.
I-am lăsat pe cei doi iubiti sa isi exprime dragostea si distanta care i-a despărtit, iar pe Ana stiind-o in siguranta, am putut pleca lăsându-ma chemat de el.
Am iesit din sectia de politie, trecând pe langa cel care o adusese pe Ana aici, Ian, parca, care stătea cu capul în mâini. Era îngrijorat pentru Ana. El daca se va da mult pe langa brunetă va intra fara sa vrea in aceasta mascarada si nu va putea sa iasa. Ar fii bine ca bruneta sa nu se apropie de el, si asa sunt multi, prea multi implicati in acest spectacol, fara final fericit. Ea va trebui sa impresioneze sau sa ghicească urmatoarea replică din rolul pe care il are, deoarece ea nu va putea sa aiba replicile sau actiunile in fata. Nu va putea sa stie piesa, pe care noi toti o stiam, rolurile fiind impartirea si invatate, iar ea va trebui sa ghicească replicile si actiunile noastre. Pe unele la va ghici, dar unele nu. Si atunci va fi distractia mare, sa vada cum totul se prabuseste in jurul ei.
Am iesit pe usa din spate, iar cum ma asteptam el era deja acolo jucându-se cu niste scântei pe degete.
-Deci ce zici ardem tot?