Gustul dragostei- „Moştenirea" Volumul |

Capitolul 23

—Inițialele sunt de la Bread, zise Ian prin receptor.

—Asta am crezut și eu. Acum trebuie doar să dovedim asta, răspunse Will învârtindu-se prin cameră.

—Cred că îl voi lua pe Richard în seara asta la Bread. Am auzit de la o chelneriță că e plecat în seara asta.

—Unde?

—Nu știu. Dar nu e acasă.

—Păi..., făcu ea încercând să evite situația.

—Am discutat de asta, Will. Mă duc doar eu și Richard.

Will plescăi din limbă și răspunse:

—Prea bine! În seara asta să fie!

—Ok, scumpo. Haide că te las. Să te duci acasă și să mă suni când ai ajuns!

—În regulă!

Apoi închise și își băgă telefonul în buzunar. Se întoarse și o văzu pe Regina care se juca cu micuța Jullie.

—Vei fi o mamă minunată, zâmbi Will așezându-și mâinile în șold.

—Hmm... Poate că voi fi. Ai vorbit? Ești gata?

—Da, haide să mergem!

—OK!

Regina se ridică de pe scaun, cu Jullie în brațele ei, și o urmă pe Will. Cele două femei se urcară în mașină și își puseră centura.

—Nu înțeleg de ce unchiul meu mi-a lăsat indiciul ascuns.

—Probabil că știa că cel care îl omorâse va găsi biletul dacă era pus la vedere.

—Ar fi fost de ajutor în cazul politiei, zise Will privind drumul.

—Poate că știa că poliția nu și-ar fi dat seama de indiciu, presupuse Regina. De când am auzit de acest caz ceva mi s-a părut în permanență dubios.

Will oftă și conduse mai departe. Rămăsese șocată să găsească indiciul, dar și extrem de fericită și recunoscătoare. Chiar și în ultimele sale clipe, unchiul Michael se gândise tot la ea.
Iar acest indiciu punea cap la cap toate celelalte aspecte. O lăsă pe Regina în fața supermarketului și își continuă drumul până acasă, îngândurată. Se temea acum pentru Ian. Spera că sursa care îi spusese că nu va fi acasă să fie adevarată, pentru că, daca l-ar fi prins, se temea că urma să-l omoare. Fiori de teamă îi străbătură corpul la gândul că el ar putea zace rănit pe cine știe ce alee lăturalnică. Trebuia să aibă încredere în Richard că va fi cu ochii-n patru. Spera că cei doi fac o echipa bună.

*

După ce se dusese acasă și simțise tensionatul comportament al lui Will, Ian plecase. Îi spusese să nu-și facă griji, și ea insistase să lase poliția să se ocupe de acest caz.

—Poliția nu a făcut nimic și nici nu va face, zisese Ian.

Will oftase și se lăsase sărutata de acesta. Îl îmbrățișase și îi zisese că îl va aștepta. Ian aprobase și plecase. Acum, în fața casei pe care Richard o închiriase, Ian bătu la ușa acesteia și imediat Richard deschise ușa.

—Pregătit, Richard?

Bărbatul aprobă și zise:

—Vom lua mașina mea să nu-ți recunoască cineva mașina.

Cei doi bărbați ieșiră din casă și intrară în mașina maronie a lui Richard. Acesta băgă cheile în contact și porniră pe aleea șerpuită.