Gustul dragostei- „Moştenirea" Volumul |

Capitolul 22

—Hei!, striga Ian, făcându-și simțită prezența. Am ajuns!

Își lăsă pantofii la intrare și încuie ușa, apoi intră în sufragerie.

—Hei!, făcu și Will și se întinse pentru a-l săruta. Îi zâmbi și se ridică în picioare. Cum a fost?

—O zi stresantă pot să zic eu. Gătesc și mă ocup și de afaceri. E obositor, acum că Mike... Ian o văzu întristându-se și își așeză o mână pe fața ei. Hei, nu plânge! El e încă cu noi.

—Știu, făcu ea. Apoi se întoarse și îl ajută să își dea jos sacoul. A venit azi avocatul unchiului Mike.

Ian se trânti pe canapea și întrebă:

—Ce a zis?

Will se așeză lângă el, își încrucișă picioarele sub ea și își așeză o mână pe pieptul lui.

—Va trebui să arunc o privire casei. A lăsat mai multe acțiuni și un cont la bancă.

—Hmm..., făcu Ian delectându-se cu atingerea ei. Și?

Will zâmbi. Ian știa că urma ceva.

—Mă gândeam să deschidem un orfelinat.

Ian își ridică fruntea și o privi.

—O idee... bună, stătu el să analizeze propunerea.

—Chiar am putea face asta! Sunt atâția copii orfani în Aberdeen... Unchiul meu nu a avut copii, și eu cred că i-ar plăcea să știe că în casa lui cresc sute de copii.

—Știu asta. O strânse la pieptul lui. Orfelinat să fie! O sărută pe frunte și îi zise. Mi-a fost dor de tine, iubito!

—Și mie de tine, Ian. Își agăță mâinile de gâtul lui. Foarte...

Ian se încruntă. Simțea tristețea din trupul ei pe care o puse pe seama morții unchiului ei.

—Va fi bine, scumpo.

—Oh, Ian..., își îngropă fața în gâtul lui. Te iubesc atât de mult!

Îi ridică fața văzând lacrimi în ochii ei.

—Și eu!, apoi o sărută pe buze. Și rămaseră îmbrățișați.

*

Will nu putea crede că Ian nu ar fi vrut sa îi ofere numele lui. Nici nu voia să se mai gândească la asta acum. Tocmai ce se dusese să vadă ce făce Jullie și o găsise pe micuță dormind. Imediat cum detectase mirosul laptelui, Jullie se trezise înfometată. O hrănise și schimbase și o sărutase de noapte bună. Fetița era cu adevărat un îngeraș.

Ian își terminase cina și acum stătea în pat, cu o mână sub cap. Era așa de apetisant îmbracat doar cu un maiou alb și pantaloni. Își mușcă buza inferioara, amintindu-și de micul lor moment în care făcuseră dragoste pentru prima dată după naștere. De ce trebuia să gândescă atât? O va cere când va fi pregătit! Nu trebuia să îl forțeze. Știa oricum că inima lui era a ei. Își dădu jos rochia, și el se ridică intr-unul din coate.

—Hmm... Cineva are chef de joacă?

—Absolut deloc! Este foarte cald afară. Zâmbi ea și se așeză în pat. Rămase pe marginea patului și luă un elastic din noptieră. Își ridică părul, dezgolindu-și umerii. Simți greutatea patului când Ian se apropie de ea. Îi simți limba pe șira spinării. Oftă și își dădu părul în față. Ian... El se așeză pe spate și o trase după el. Capul lui se odihnea pe abdomenul ei acum, iar el îi desfăcu picioarele. Te rog...