Gustul dragostei- „Moştenirea" Volumul |

Capitolul 13

— Ești bine?, o întrebă Bread, luând-o în brațe imediat ce intra pe ușă. Am auzit de accident și...

Nu îi plăcea atingerea lui, mult prea directă, prea insistentă, așa că se trase din brațele sale și, așezându-i o mână pe piept pentru a mențtine distanța, zise:

— Sunt foarte bine, mulțumesc!, zâmbi pentru a-și evidenția cuvintele. Bread o privi, încruntat, ca mai apoi să spună ușor stânjenit:

— Mă bucur, atunci!

Tensiunea dintre ei era mai mult decât clara, dar Will nu știa de unde vine. Știa doar că se uita la un bărbat care dăduse târcoale grădinii ei, în dimineața în care avusese accidentul. Parcă acum îl vedea pentru prima dată și asta pentru că se uita la el cu atenție. Era solid, ochii îi erau usor injectați și gura, o linie albă. Coborî cu privirea pe gâtul lui și văzu o picătură de transpirație scurgându-i-se pe guler. Nu era chiar așa de cald afară. Atunci de ce Bread transpira așa de tare? Ceva i se părea familiar, uitându-se cu atenție la trăsăturile lui. Dar ce?

— Domnișoară Greystone?, i se adresă puștiul care curăța cartofi. Femeia se întoarse spre el, și el continuă: Au început să vină primele comenzi ale dimineții.

Oh, da, munca. Will aprobă și zise:

— La muncă, oameni buni!

*

Ian aranjă niște acte în biroul de deasupra restaurantului, când intră Michael pe ușă. Cu siguranță că bărbatul aflase de accidentul nepoatei sale, și Ian deduse aceasta din modul în care Michael arăta. Era obosit, cu hainele șifonate, cu părul vâlvoi și arăta nervos. Se apropie de birou și își trânti servieta pe unul dintre scaune. Apoi se răsti la Ian.

— Ce naiba căuta Will cu tine în drumul spre castel?

— O plimbare, Mike. Nimic mai mult.

— O plimbare pe naiba! A ajuns la spital!

Dacă nu și-ar fi făcut griji pentru femeia pe care o iubea, Ian nu ar fi permis să i se aducă asemenea acuzații. Dar își făcea, iar Ian aprecia faptul că și altcineva se gândea la binele femeii.

— Așa este. Am fost atacați.

— De cine?

Ian ridică din umeri și se așeză pe scaun. Mike făcu la fel, ușor mai calm după această lămurire prețioasă a lui Ian.

— Poliția face căutări.

— Crezi că îl vor găsi?

Ce credea el? Aveau un echipaj de poliție competent aici, în Aberdeen, dar nu era sigur că infractorul va fi găsit. Nu se întamplase mai nimic cu Will și știa că asta gândea tot sediul, că putea fi inutil să investigheze. Probabil că ancheta va fi luată în serios după ce Will va fi rănită fatal. Acest gând îl îngrozea și de aceea se hotărâse să facă propria ancheta. Trebuia să aibă răbdare și îndeosebită grijă cu femeia încăpățânată care se învârtea gravidă în bucătăria lui.
Femeia cu care făcuse dragoste cu o intensitate violent de pasională, femeie pe care o iubea!

— Deci?, întrebă din nou Michael, iar Ian îl privi.

— Nu știu, Mike. Știu doar că nu va fi ușor.

Michael își încrucișă mâinile pe abdomen și zise:

— Dragostea nu e niciodată ușoară, băiete.

Ian nu fu atât de atent la vorbele bărbatului. Era deja plecat departe cu mintea, pierdut în propriile gânduri.

*