Gustul dragostei- „Moştenirea" Volumul |

Capitolul 8

Vineri, plaja din Aberdeen

Plaja nu era deloc împânzită de oameni, mai ales că, de dimineață, plouase puțin. Totuși, cei mai curajoși dăduseră buzna pe nisipul galben ce unea Golful Aberdeen de acea porțiune de uscat sărăcăcioasă, spre deosebire de celelalte plaje care umpleau zonele de litoral de o culoare specifică. Scoția este, de cele mai multe ori, o porțiune a Marii Britanii neînțeleasă din cauza vremii și peisajului frust cu care omul modern nu mai este obișnuit. Majoritatea ajung să se îndrăgostească de ea prin simplul fapt că este salbatică, iar nebunia anotimpurilor este, în cele din urmă, apreciată.

Savurând un milkshake cu fructe, Will se bucura de senzațiile pe care i le oferea soarele și care începea să prindă, de asemenea, proporții cu cât ziua își urma cursul. În stânga, glasul prietenei sale îi oferea o stare și mai plăcută, de parcă azi avea toată lumea la picioare.

Purta o rochie care de-abia îi ajungea la jumătatea coapselor, portocalie, largă și subțire. Se descălțase pentru a simți nisipul printre degete și își pusese o pălărie cu boruri largi pe cap care să o ferească de o posibilă insolație.

— Cum e să ai un copil, Amanda?, întrebă ea, simțind piciorul viitorului ei copil lovind-o ușor.

— Mulți spun că e stresant, răspunse Amanda, care tocmai fusese întreruptă, fără a o deranja. Dar... nu e așa, adăugă zâmbind.

— Cu așa copii, Amanda, cred și eu că nu ți-a fost așa de greu!

Amanda își privi copiii care se jucau în nisip alături de soțul ei.

— Da, ai dreptate. Apoi se întoarse spre Will. Dar, sunt sigură că micuțul pe care îl ai va fi la fel de minunat precum copiii mei!

— Nu știu dacă e fată sau băiat.

— Poți să...

Will strâmbă din nas și o informă:

— Nu cred că vreau neapărat să aflu.

Amanda râse și se întoarse mai bine spre ea:

— La nșsterea băiatului meu, nu am vrut nici eu să aflu. Eram convinsă că voi avea o fată. Am renovat întreaga cameră în roz, și la naștere: buf! Fetița a fost baiat!

Will râse, imaginându-și prietena bulversată. Apoi, se gândi la renovările care se făcuseră din nou pentru a da un aspect masculin camerei.

— Nici nu am renovat dormitorul copilului, se gândi Will.

— Serios? Amanda o întrebă distrasă de propriile amintiri despre copiii ei.

— Poate ar trebui să o fac, își așeză femeia o mână pe abdomen. În septembrie voi avea un bebeluș!

— Vom avea cu toții! intereveni o voce masculină pe care Will o recunoscu numaidecât. Era Bread, cel mai sârguincios ajutor al ei în bucătărie, cel puțin de când se angajase în restaurantul lui Ian.

— Bread!, exclamă Will, ridicându-și și mai mult capul. Ce faci aici?

— Mă bucur de aerul sărat al mării, răspunse aceasta așezându-se pe șezlongul de lângă ea. Purta o pereche de pantaloni scurți, de plajă, șlapi și un tricou lejer care trecea de fund. Era totuși un bărbat înalt și voinic, genul acela de angajat care lua mințile tutror fetelor. Voi? I se adresa și Amandei pentru că, aici, toată lumea cunoștea pe toată lumea.

— Cu minunații mei copii la plajă, îi zâmbi Amanda.

Bread zâmbi la rândul său și își înălță chipul spre soare, primind razele vioi ale acestuia pe chipul bronzat. Bread Wilson venise în Aberdenn, la început, în calitatea de turist, tocmai din Mexic. După câteva luni petrecute în liniștitul orășel, Wilson se îndrăgostise de acesta și hotărâse să își găsească o meserie pe care să o practice fără probleme într-un asemenea loc.
Doi ani mai târziu, după ce lucrase ca angajat în cadrul diverselor firme locale, apăruse resturantu lui Ian care crease locuri de muncă; astfel, acum era ajutorul de bucătar, alături de un alt băiat îndrăgit al zonei, Tom.