Pentru prima dată

3.

      Acum sunt în fața dulapului, încercând din nou să îmi dau seama ce dracului s-a întâmplat astăzi, cum de la o simplă zi s-a ajuns la o vizită la directoare. Totuşi, acest lucru mă bucură pentru că am reuşit să mă impun şi să nu se mai creeze alte probleme pe seama mea pentru că de... Sunt genul acela de fată.

     Încerc cât de cât să îmi aşez lucrurile în dulap, să găsesc o ordine a cărților şi a caietelor pentru a nu fi nevoită să car chiat totul cu mine în fiecare zi şi să nu fiu nevoită să caut totul ca o disperată. O las baltă după câteva minute pe motiv că mi-a obosit mână, dar şi pentru că oricum după două zile va fi un dezastru aici. Nu pot ține oridine într-un loc mai mult de câteva ore şi nu înțeleg de ce m-aş chinui atât de mult acum.
Aud o persoană tuşind pe lângă mine, sau mai bine spus în spatele meu. Atât îmi mai trebuie...O răceală de care să am grijă!
Acea persoană continuă să tuşească şi deja devine extrem de enervantă!

     — Dacă te doare gâtul atât de tare, du-te dracului la o farmacie! Nu îmi tuşi mie în ceafă, îi spun printre dinți fără a mă întoarce către persoana respectivă.

      Dacă nu va pleca în maxim câteva secunde, pentru că încă îi simt prezența, ba chiar şocul de care are parte, nu o să facă cunoştință doar cu mine, ci şi cu pumnul meu drept. Poate şi genunchiul, dar depinde de cât sinucigaşă este el sau ea.

      — Se pare că îți poți folosi gura aia şi la altceva.

      Mă întorc spre fata care se pare că îşi doreşte extraordinar de tare să facă cunoştință cu pumnul meu. O înțeleg, am o mână destul de frumoasă şi degete lungi, dar cred că ea nu înțelege durerea pe care i-o pot provoca doar dintr-o mişcare.
Atunci când mă întorc, văd doar o blondă minionă, dar surprinzător de frumoasă. Mi-am mărit ochii, surprinsă, pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. O fată este frumoasă oricum ar fi ea, dar nu credeam că Barbie există. Îmi pare totuşi extrem de cunoscută, cel mai probabil am mai întâlnit-o pe la petreceri. Totuşi este extrem de frumoasă! De abia îmi ajunge la bărbie, dar frumusețea ei mă întrece de zece ori mai mult.

      — Ştii dacă tot o să te duci la farmacie pentru acea tuse îngrozitoare, ar trebuit să iei şi nişte pastile pentru cap. Sunt sigură că ai o migrenă oribilă dacă te-a dus capul să spui aşa ceva!

      Exact cum am dorit...Rânjetul prințesei nesuferite a dispărut.
Sprâncenele i se unesc într-o încruntătură care mă sperie, iar ochii ei îmi transmit cea mai puternică ură. Doamne, aproape că pot simți laserele trecând prin mine. De ce doar stă acolo şi probabil îşi imaginează cea mai bună modalitate pentru a mă omorî? Nici eu nu sunt vreo dulceață, dar măcar acționez mai repede.
Număr secundele de când stăm amândouă nemişcate, doar fixându-ne cu privirea. Mă doare ceafa...

      Ok, destul! Am pierdut deja destul de mult timp cu micuța blondă.

      — Ascultă, dacă ai venit la mine doar pentru ați da nişte sfaturi pentru ce fel de pastile vrei să iei, poți să pleci acum!

      Gura i se deschide, iar acum sunt extraordinar de tentată de a mă uita pe jos, în căutarea maxilarului ei.
Fata asta ştie măcar să vorbească? De când a venit, doar a tuşit şi a făcut nişte expresii faciale de care credeam că niciun om nu este capabil. Însă tot nu găsesc explicația logică, pentru că blonda asta ar arăta bine şi cu o singură sprânceană.
De când i-am spus că poate pleca nu s-a mai clintit un centimetru.  Până acum, în această instituție am dat doar de incompetenți ce nu ştiu să lege două propoziții într-o frază. Acum întrebarea este...De ce eu?

      — Ok, dacă nu o să o faci tu, voi pleca eu, mă întorc cu spatele şi închid micul lacăt al dulapului mei cu un clinchet.

      După ce termin, mă întorc pe călcâie, pregătită să plec de lângă ciudata aceea ce mi se pare cunoscută, dar nici doi paşi nu apuc să fac pentru că brațul îmi este prins, cu o forța incredibilă dacă aş putea adăuga. O înjurătură de toată frumusețea şi respectul îmi stătea pe vârful limbii, dar mă dezechilibrez puțin. Încer să mă agăț rapid de unul dintre dulapuri pentru a nu cădea şi îmi recapăt din nou echilibrul. După ce sunt din nou stabilă pe două picioare mă întorc direct spre ea, iar de data asta nu voi mai pleca până când nu îi văd tufa aia blondă în mâna mea.