Pentru prima dată

2.

    Am încercat să îl împing, nu pentru că nu îl mai voiam să stea atât de aproape de mine, ci pentru că dacă mai stătea mult timp fără să facă nimic, aş fi făcut eu. Absolut nimic nu ar ieşi bine dacă am începe ceva din acea categorie.

    Sunt sigură că nu o să scap de cei doi Sloan prea curând. Deocamdată îl prefer pe Derek. Nu ştiu de ce, el măcar nu s-a dat la mine. Nu s-a dat la mine. Şi apreciez mult asta. A fost puțin flirt la început, dar nimic propiu zis.
Un mic râset îmi inundă urechile cu acest sunet cristalin. Derek râde, cel mai probabil de ceea ce am spus mai devreme, iar în timpul ăsta îşi plimbă mână prin păr, ciufulindu-l şi arătând mai bine ca oricând. Gura mi se usucă instantaneu, dar îmi revin suficient de rapid atuncu când îmi dau seama că râde de mine. Sunt nervoasă pentru că o face, dar să spunem că sunetele scoase de el compensează. Hmm...

    — Ryan nu o să se lase până când nu o să te reguleze. Deci mai bine ai sta pe lângă mine, bineînțeles dacă nu îți doreşti să ajungi în patul lui. Sau vrei asta?

     Gura mea se deschide în semn de uimire. Nu sunt şocată din cauza vocabularului. Nu sunt vreo snoabă care nu poate înjura sau nu vrea să audă pe nimeni vorbind urât de față cu ea. Sunt şocată pentru că el crede că eu chiar aş vrea să mi-o trag cu Ryan, pe care îl cunosc de jumătate de oră. Din nou, nu sunt nici vreo sfântă, dar sunt totuşi virgină şi nu aş dori să pierd asta cu oricine. Nu doresc să vină prințul pe un cal alb şi să mă ducă în patul din castelul său. Însă, am pretenția de a-l cunoaşte pe tip mai mult de jumătate de oră.

     — Închide gura că intră muştele, spune şi îşi duce două degete sub bărbia mea, apoi o închide.

     Nu pot să cred că m-am băgat în asta singură. Ei bine, cumva trebuie să ies, doar că încă nu am găsit metoda potrivită. Totuşi tot acest joc m-a intrigat destul de mult. Ce se va întâmpla în continuare? O parte din creierul meu este deja în mijlocul acțiunii, creând cele mai nebune scenarii, iar cealaltă parte îmi spune să stau la locul meu pentru că ce urmează nu va fi bine.

     — Sper să ai auzul mai bun ca vărul tău şi sper să şi înțelegi...Am terminat! Acum, eu o să plec, sper să ai un an frumos!

     De ce să mă risc când vine vorba de persoane pe care nu le cunosc? Mă pot distra şi în alt fel decât creând certuri în familie şi până la urmă...Am şi eu propia-mi limită. Iar aceea este familia. Dezbinatul uneia nu se află deocamdată printre prioritățile mele.

     Mă întorc pe călcâie şi apuc să fac doar doi paşi. Sunt trasă înapoi în soate de brațul lui Derek. Doamne, numai eu ştiu cum să intru în belele atât de mari. Se pare că mi-am ratat şansa de a pleca. De acum nu cred că mai esste jocul meu, dar la naiba dacă nu o să ies învingătoare de aici. Nu eu mi-am ratat şansa de a pleca, ci ei.

    — Nu pleci nicăieri, iubito!

    Mi-am ridicat capul pentru al privi în ochi. De ce mama naibii este atât de înalt?! Arăt ca un gândac pe lângă el.
Ochii mei îl privesc cu ură şi în acest moment mi-aş dori ca eu să fiu un voltur, sau cum dracului i se spune, iar Derek să fie Edward. Cu un singur cuvânt l-aş fi putut face să se zvârcolească pe jos de durere. Doamne, mă uit prea mult la filme.

     — Tu ai început totul, tu m-ai întrebat, tu ai insistat. Fii fată bună şi asumă-ți greşelile şi responsabilitățile.

    Mi-am mijit ochii la el. El chiar nu are habar cu cine se pune. Bine! Dacă îşi doreşte chiar atât de.

    — Bine.
Vocea mea era calma. Confuzia este suficient de clară pentru mine. Nu are habar de ce am acceptat atât de uşor. Probabil se aştepta la mai multe cuvinte, înjurături sau alte vorbe fără rost. De data asta, el a insista atât dee mult să aducă uraganul în casa lui, este o responsabilitate ce îi aparține. Eu pur şi simplu o să-mi fac treaba.