Iartă-mă ca trăiesc!

Moarte:ucis sau sinucis?

James p.o.v
Poate ca inainte nu as fi putut face asta dar nu mai sunt ca inainte.Acum sunt puternic si capabil de orice,si ca viitor conducator este de datoria mea sa calc pe oricine in picioare pentru binele echipei.Am ajuns in fata casei lui Bogdan si mi-am luat pistolul bagandu-l la spate.Stiu ca toti oamenii nostri sunt antrenati special pentru a face o treaba curata,fara urme.Am invatat de la lunetisti ca pentru o moarte sigura si curata trebuie sa impusti in inima,intre batai.Am intrat in casa si ei erau in sufragerie,asa ca am putut asculta cu usurinta ceea ce spun.
Mara:Nu te mai framanta scumpule,ai luat o decizie foarte buna anuland cautarile.Nu avem nevoie de cele doua mucoase,ne este mult mai bine fara ele.
Bogdan:Da scumpa mea,ai drepate.Oricum incepuse sa ma calce pe nervi Anca,acum si frati ei sunt liberi.
Nu mai puteam rezista sa-i aud vorbind astfel deapre sora mea asa ca mi-am scos pistolul si m-am dus spre ei.
Eu:Nenorocitilor!Cum puteti vorbi astfel despre sora mea!Va jur ca daca nu o gasesc o sa va caut si in iad numai pentru a va omorî inca odata!
Bogdan:Calmeaza-te James.
Mara:Te rog frumos,nu ne face rau!
Eu:Tacu curva dracu!Cum sa nu iti pese de propriul copil,sange din sangele tau.
Bogdan:James potoleşte-te,daca faci asta toti oamenii mei te vor cauta.
Eu:Oamenii tai sunt acum oamenii mei,sau ai uitat ca tatal meu a infiintat banda?!Cine crezi ca a hotarat asta?
Bogdan:Nu!De ce?
Eu:Pentru ca din cauza ta,ca esti prea ocupat cu curva ta,toate afacerioe au inceput sa mearga prost.Am pierdut 1000 de oameni din cauza transportului esuat in Rusia.
Bogdan:Te rog,lasa-ne in viata si promit ca voi rezolva.
Eu:Noi nu sumtem ma-ta ca sa te iertam.Nu mai este nimic de facut,in banda trebuie sa existe doar oameni dedicati si capabili.Nu faci parte din ei.
Am indreptat pistolul spre Mara si imediat glontul i-a patruns in inima.Si-a pus mainile pe rana iar apoi a cazut,fata ei exprimand atat durere cat si frica.
Bogdan:De cand ai devenit un monstru,James?Ai ucis fara sa clipesti,iar chipul tau nu exprima nicio emotie.
Eu:De cand mi-a fost luat ce aveam mai drag.
Bogdan:Pacat ca nici eu nu m-am nascut ieri.
A scos un pistol din spatele pantalonilor si l-a indreptat spre mine.Amandoi eram incordati la maxim,gata sa tragem in orice moment.De ce nu m-am gandit la asta,era logic sa aiba un pistol,multi oameni il vor mort.
Bogdan:Din casa asta va iesi doar unul sau murim amandoi.
Eu:Viata mea sau viata ta.
Eram unul in fata celuilalt cu mana pe tragaci asteptând mişcarea decisivă.
Anca p.o.v
Ma uitam atenta la baiatul de langa mine,era slabut si brunet,imbracat in trening si avand jn colier cu semnul infinitului la gat.
E

l:Vii sa ne plimbam?
Eu:Da.
Ne-am plimbat prin oras,iar apoi am vrut sa ne ducem la o cafea dar el a insistat sa mergem in gara sa se uite cand va fi urmatorul tren spre celalat capat al orasului.
Am ajuns acolo si stateam langa sine.
El:Mi-a parut bine sa te cunosc Anca,ai fost ceea ce aveam neviie inainte de o decize importanta.Datorita tie pot sa si mor,as muri fericit.Vreau sa-mi promiti ceva.
Eu:Ce?
El:Ca niciodată nu vei face greselile mele.
Eu:Dar...
Mi-a facut semn sa tac si apoi mi-a pus in mana colierul sau cu semnul infinitului.S-a departat incet de mine si mi-a zambit trist.Nu voi uita niciodata acel zambet,un zambet care emana durere la fel ca privirea sa.Ceea ce a urmat a fost îngrozitor,nu credeam ca va face asta....s-a aruncat in fata trenului.
Sper sa va placa capitolul,va astept parerile. ♥♡♥♡♥