Iartă-mă ca trăiesc!

♡100♥

Ieiii am ajuns la capitolul 100 si nu o sa se termine aici,nu scapati de mine asa usor.Cu aceasta ocazie vreau pareri detaliate despre carte,cat si care a fost momentul vostru preferat.
Multumesc mult lui Dangerexplosion pentru cea mai frumoasa coperta existenta.Nu-i asa ca va place?Atunci puteti s-o rugati si poate va face si voua una la fel de minunata.Acum va las cu capitolul,astept parerile detaliate.Va multimesc tuturor pentru voturi si parerile frumoase,va iubeac ai fara voi nu as fi ajuns aici. ♥♡
Anca p.o.v
E aproape insuportabil de dureros cand persoanele pentru care acum ceva timp erai in stare sa mori te omoara.Poate ca asa a fost sa fie,la fel cum dupa un timp si cea mai frumoasa floare se ofileste asa si relatia noastra s-a stins incet-incet,ca pana la urma sa devenim simple cunostinte.Cred ca era ora 3:00 cand am trezit-o pe Kim.
Eu:Hei,eu ma duc pana la Bogdan.Vii la mama ta?
Kim:Nu,mi-e prea scârba ca s-o vad.Du-te dar ai mare grija.
M-am dus incet pana la camera lui Bogdan.M-am dus pana la patul lui si l-am pupat pe obraz dar el s-a intors spre mine si m-a luat in brate spunand ,,Te iubesc scumpo!" apoi trantindu-ma in pat.Cand credeam ca nu mai scap a aparut Kim si m-a tras de picioare pana cand am cazut amandoua pe podea.Cand am vazut ca Bogdan s-a trezit ne-am pitit dupa noptiera si apoi am fugit cat de repede am putut. Cand am plecat pentru cateva secunda am incetat din a mai respira ,inima mea s-a oprit si dupa a inceput sa bata din nou.Fiecare bataie durea tot mai rau,am inceput sa vad in ceata si lacrimile au inceput sa curga precum ploaia.
In fata portii ne asteapta Taylor cu masina.Am urcat bagajele apoi si noi.
Taylor:Nu e nevoie sa facem asta daca nu vrei.
Eu:Nimeni si nimic nu imi poate schimba decizia.
In scurt timp am ajuns la vila lui Nick.Ne-am asezat pe canapea si Nick a facut cunostinta cu Kim si cu Taylor...cu toate ca el si Taylor se cunosteau,dar in circumstante nepotrivite.
Kim:Ce vom face?
Nick:Acum ne odihnim.Maine la pranz vom lua avionul panala casa mea din Los Angeles unde tu iti vei termina liceul,iar Taylor si Anca facultatea.
Eu:Daca ar fi asa simplu...
Nick:Asculta-ma Anca,nimeni nu a spus ca viata este usoara..ba din contra este a dracului de grea dar stii ceva?Noi o controlam,nu ea pe noi.In ciuda evenimentelor neprevazute noi trebuie sa luptam si cea mai buna metoda ca sufletul sa nu-ti fie sfasiat eate sa te prefaci ca nu ai unul si sa-l arati doar persoanelor care iti dovedesc ca merita.
Eu:Multumesc mult Nick!

Andrei p.o.v
Este ciudat sa locuiesc fara Anca,imi e dor de ea dar cred ca este mai bine pentru ea sa locuiască cu Bogdan.Ma trezesc din cauza soneriei.Deschid usa si nu mica mi-e mirarea cand in fata mea apare Bogdan si Mara.Ne-am.asezat pe canapea,iar Bogdan era mai nelinistit ca niciodată.
Bogdan:Andrei,trebuie sa oti spun ceva.
Eu:Te ascult.
Bogdan:Anca...
Eu:Ce a mai facut de data asta?
Bogdan:A fugit impreuna cu Kim,fiica lui Mara.
Eu:A fugit!?Cum?!Unde!?
Bogdan:A fugit azi noapte,nu stiu unde dar v-a lasat asta.
Mi-a intins o bucata de hartie impaturita.Am desfacut-o si am inceput sa citesc:
              "Dragii mei frati,
Nu incercati sa intelegeti ce am facut pentru ca nici eu nu stiu de ce,stiu doar ca in viata fiecarui om vine momentul cand vrea s-o ia de la capat.Va iubesc si va voi iubi mereu cu toate ca n-am uitat cat am plans din cauza deciziilor voastre , cat am regretat ca m-am nascut mi se rupe inima ca trebuie sa plec dar de fiecare data cand  iau contact real cu trecutul, îndată ce mă las prinsa în amintiri  mă simt atât de copleşita, atât de năruita, încât aş risca să mă dizolv de disperare şi tristeţe.Tot timpul aveam groază de năvala amintirilor, care mă făceau să sufăr de teribil.Vreau sa imi iau viata de la capat,sa uit tot dar stiu cabamintirile vor fi mereu in inima mea amintindu-mi ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta . Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos … s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase , atatea clipe minunate intr-un timp asa de lung incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat impreuna  printre imagini pline de frumusete , imagini asa de placute pe care nu am cum sa le uit vreodata.Nu va cer nimic,doar sa nu ma urati pentru asta.Mereu voi ramane surioara voastră si va voi iubi dar voi nu ati reusit sa intelegeti ca sunt surioara voastră,nu papusa.Ati încearcat sa îmi spuneti ce sa fac cu viaţa mea dar nu ati încearcat nici măcar un pic sa ma înţeleageti...sau poate aati incercat dar nu ati putut.Stiu ca ma iubiti si sentimentul este reciproc dar îmi controlati prea mult viaţa si nu puteti înţelege ca am nevoie de libertate,nu ma puteti opri din a gandi sau a iubi.Iubirea nu poate fi oprita.Va iubesc foarte mult,poate candva ne vom intalni si toate acestea vor fi amintiri.
               Cu dragoste nemarginita,
                                      Anca."

Fiecare rand m-a lovit ca un cutit in inima si doar pentru ca are dreptate.Am dezamgit-o din nou.Poate ca o sa-i fie mai bine fara noi dar noi ce vom face?A plecat si ne-a last,ce vom face fara ea?I-am spus de atatea ori  ca o iubim dar am dezamagit-o.Chipul ei il voi vedea mereu si o sa imi fie din ce in ce mai greu Cred ca inca nu imi dau seama ce se intampla dar miine,miine ce voi face? Nu-mi vad viitorul,amintirile ma ucid.