Decizii peste decizii

2.8K 196 10
                                    

Vreau sa va multumesc pentru toate parerile frumoase,nu de putine ori m-au emotionat pana la lacrimi.Va iubesc si va astept in continuare parerile. ♥♡♥♥♡♥
Anca p.o.v
"Am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere pasiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci sinceritatea poate fi repetata cu altul, cu altii, ca, in sfarsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea adunate in atatia ani pierisera acum ca prin miracol si nu supravietuise in mine decat un hotarat orgoliu si o cumplita furie impotriva mea insumi.(Mircea Eliade)
Au trecut 2 saptamani in care nu mai stiu nimic de fratii mei sau de fosta mea viata.Am crezut ca fuga ma va vindeca,am fost foarte fericita ca pot sa iau totul de la capat.Dar ma trezesc in miezul noptii si realizez cat de dor imi este acum.Realizez ca dragostea lor nu poate fi inlocuita de nimic,ca vorbele lor se mulau perfect pe sufletul meu zdruncinat.Si acum ce voi face,cand  stiu ca nimic nu poate sa mai fie ca inainte?In niciun caz nu pot sa ma intorc,as parea slaba si ei ar crede ca sunt un nimic fara ei.
Am ajuns sa nu mai simt nimic,nici ura dar nici iubire,sa nu simt nici durere dar nici fericire sa simt NIMIC.Este atat de derutant incat nu mai am speranta si as dori sa raman singura,doar eu si cu mine.
M-am imbracat si am vrut sa plec dar din nou trebuie sa dau raportul.
Taylor:Unde te duci?
Eu:Sa ma,spanzur ce crezi?
Taylor:Gata Anca!M-am saturat de ironia si sarcasmul tau!
Eu:Si eu m-am satura de multe dar asta-i viata.
Taylor:Nu mai inteleg Anca.
Eu:Ce?
Taylor:Unde ai dispărut?Dispari nu stiu unde ore intregi,mereu te plangi de cate ceva si esti imbufnata.Unde e Anca pe care o cunosc si iubesc?Dezamăgirile te-au întărit, acum eşti mai puternică, dar totodată şi mai rece,inima ţi s-a îngheţat.Deşi eşti una dintre cele mai sensibile fete pe cacare le cunosc, nu mai arăţi asta.Sensibilitatea şi sentimentele au dispărut, le-ai închis undeva şi ai aruncat cheia.
Eu:Unde e?!Iti spun eu unde e,chiar in faţa.Durerea m-a schimbat si acum,mai mult ca niciodată am nevoie de dragoste si intelegere dar se pare ca nu esti dispus sa imi oferi!
Taylor:Esti asa egoist,de parca ai fi singura cu probleme de pe pamant.Te gandesti doar la tine dar eu?Am asteptat atata timp sa fim impreuna si acum,cand in sfârsit suntem ma tratezi ca pe ultimul om.
Eu:Stii,am crezut ca ma intelegi dar se pare ca m-am inselat.Nu stiu de ce am crezut asta,am crezut in tine dar se pare ca tu cum am dat de greu renunti la mine.Cred ca este mai bine sa renuntam,nu are rost sa stam.intr-o relatie care nu va duce nicăieri, care ne face mai mult rau.
Taylor:Cred ca ai dreptate...imi pare rau ca s-a ajuns aici dar se pare ca nu suntem facuti unul pentru altul.
Am plecat tratînd usa dupa mine,nu aveam puterea sa continui discutia.Nu aveam putere sa accept realitatea dar asa este mai bine. Cu fata in pamant, plansa, ridicola...si atat de singura... Am mers in parc, m-am plimbat fara sens. Am stat pe malul lacului intr-un loc retras unde era linistea de care aveam nevoie, si aruncan cu pietre in el sau cu ce apucam. Nu mai vroiam sa ma gandesc. Vroiam sa fug de gandul ca tocmai am ramas fara persoana care credeam ca ma intelege cel mai bine...poate doar visam cu ochii deschisi.Se intorceau priviri dupa mine...curioase,care exprimau mila sau dispretuitoare. Poate ca oamenii tristi emana ceva anume... Remarci, priviri, nu ma mai deranjaza si atingea nimic. As fi vrut sa ma agat de primul strain ce-mi iesea in cale si sa ma stranga in brate tare. Un baiat s-a apropiat si m-a intrebat daca sunt trista. Ce era sa-i raspund?
Eu:Si tristeţea e un sentiment,nu-i asa?
El:Da,probabil cel mai nenorocit sentiment.
Eu:Poate ca e mai bine sa fii trist decat fericit datorita unor iluzii.
El:Nu stiu ce sa zic,oricum voata este o iluzie.Apropo sunt Andrew.
Eu:Anca.
El:Ei bine Anca,ma bucur de cunostinta.Si as vrea sa te intreb daca se poate,de ce lacrimile au sters nuanta de albastru din ochii tai transformând-o in gri?
Eu:Stii cum este sa incerci din răsputeri sa uiti trecutul,sa incepi o noua viata dar amintirile sunt singurele care te tin in viata?
El:Sincer sa fiu,nu.Stiu doar cum e sa traiesti din amintirile frumoase pentru ca daca ai trai in prezent te-ai autodistruge.
Eu:E tot acealsi fel de durere doar ca prezentat in alt ambalaj.

James p.o.v.
Priveam cerul pe fereastra,stiam ca acesta este singurul lucru care ma apropie de Anca...suntem amandoi sub acelasi cer.
Nu stiu de ce dar eu nu pot trece peste asta cum au facut-o ceilalti.Aiden a plecar impreuna cu iubita sa si nu am mai auzit nimic de el,Andrei este fericit cu familia sa,iar pe Bogdan il doare in fund si sa nu mai zic ca pe Mara nu o intereseaza ca fiica sa a disparut.Ba chiar cred ca o incanta asta.Am ramas doar eu cu Pufi si cred ca si el este la fel de afectat ca mine.M-am ridicat si am vrut sa ma duc la Bogdan pentru ca fie ca-mi place sau nu el conduce operatiunile de cautare a Ancai.Nici nu am iesit bine din casa ca m-a sunat Liviu.
            Conversatie telefonica
Eu:Alo,ce este Liviu?
Liviu:Frate e de rau,e vorba de Bogdan.
Eu:Ce a facut?
Liviu:Afacerile merg tot mai prost.Din cauza ca el nu coordoneaza bine totul am pierdut un transport de arme si masini,iar drogurile pe care le-am trimis in Rusia nu au mai ajuns.Suntem in impas total,nimeni nu mai vrea sa ne ajute din cauza lui Bogdan.Sa nu mai zic ca ii cumpara vrute si nevrute curvei alia pe care o tine cu el.Saptaman trecuta i-a cumparat un Bugati si o vila pe plaja,sa nu mai zic ca ne trimite pe noi sa-i aducem haine,pantofi si genti din toate colturile lumii.
Eu:Si ce o sa facem?
Liviu:Am vorbit cu sefii din fiecare tara si toti suntem de acord ca problema trebuie eliminată definitiv.Ii omoram pe amandoi.Am hotarat ca tu vei ramane sef peste tot,Andrei nu credem ca este capabil plus ca are familie.
Eu:Vreau sa o fac eu.
Liviu:Esto sigur frate,o vei putea face?
Eu:Crede-ma ca lipsa surorii mele m-a tranformat intr-un monstru cu sange rece.
Liviu:Bine.Stii cum ne facem noi treaba?
Eu:Curat si in liniştit.
Liviu:Asa te vreau!

Iartă-mă ca trăiesc!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum