Lavna înghiți în sec, era panicată, era speriată. Se dădu înapoi, lipindu și slatele de pieptul lui. Privea prin ușa deschisă.
Privea la creatura ce era în capul ușii. Creatură ce părea o insectă. O insectă cu corp uman, cu dinți de diavol tasmanian. Creatura măsura cel puțin trei metri.
— Mothmon, e o creatură din tărâmul coșmarurilor.
Mattias șuerâ cu o șoaptă firavă, inainte ca focul să ardă o grindă de susținere ce căzu peste el.
Bărbatul căzu inert pe jos, cu o grindă în flăcări pe spate. Lavna era lângă el, tot o jos, dar conștientă. Privi spre ușă, creatura dispăruse. Privi spre Mattias, mai avea puțin și ardea.
Se ridică, scânci de durere și fugi la mese. De acolo luă (târâ) cu greu un ulcior cu care stinse grinda.
Hainele lui Mattias erau arse, avea bucați de piele înroșite. Pereții încă ardeau.
Macii erau tot acolo, tot prezenți, tot înfloriți. Era de parcă însăși Morfeu ar fi acolo, în locul macilor ce ridicau din podea, râzându i în față
Lavna își mușcă obrazul interior, se puse pe jos și împinse cu picioarele grinda de pe spatele lui Mattias.
Apoi, îi luă corpul inert în brațe și începu să plângă. Să plângă de trustețe, de disperare, de panică, de agonie, de frică și de neputință.
Lavnei nu îi mai rămânea nimic. Nimic, cu excepția timpului.
Tot ce putea face Lavna era să plângă, să plângă și să aștepte.
Și poate, și să spere.
Să spere că Mattias va alege cum să moară, nu când să o facă.
Dar până atunci, Lavnei îi ramânea doar să plângă.
YOU ARE READING
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
