Cineva bate la ușă.
Cineva apasă clanța. Ușa era descuiată.
Cineva îi strigă numele.
Lavna Libres putea auzi pașii grei, apăsați, cum intrau pe holul îngust. Alese să nu îi acorde importanță, TantiTina vine uneori să îi aducă mâncare.
Mattias în schimb alese să acorde importanță vecinei sale.
Vecină, ce era în mijlocul camerei. Era o garsonieră mică, îngustă, prost mobilată și cu colțurile mucegăiete de la igrasie. Vecina lui stătea în poziție de lotus, pe o pătură ce servea drept covor. Era așezată în miljocul camerei, avea ochii închiși. Încă de pe hol se putea auzi muzica, recunoscu compoziția lui Antonio Vivaldi. Ajuns în fața femeii, putea observa un pick up vechi, poate din secolul trecut, ce rula repetitiv concertul in F minor, “L’inverno”.
Lavna nu reactiona, parea implinita. Asculta melodia cu interes, cu ochii inchisi. Mattias se sprijini de perete, privind o tacut si bucurandu se de muzica.
— Cum ai intrat in casa mea? Intreba Lavna, fara a-și deschide ochii.
— Am deschis ușa, ar trebui să o încui cu cheia.
— De obicei oameni nu intra intr o garsoniera cu mucegai in colturi.
Vorbea cu aroganță, Mattias observă cum isi incorda corpul si opri acul de la pick up. Muzica se opri. Femeia aceea micuta a intrat in defensiva.
Doar nu se simtea amenintata ca am intrat in casa ei, pur si simplu, nu?
— Dacă ai venit după o cană cu zahăr, să știi că nu dispun de acest aliment.
Da, se simțea amenințată.
— Am venit, de fapt, să văd ce faci. Mă plictiseam în apartamentul meu.
— Ei bine, ai văzut ce fac.
Privirea ii era atroce, iritata, il punea din ochi sa iasă afara. Nu se simtea bine cu el in camera, nu stia de ce. Se simtea de parca era inconjurata de corbi. In treacat, isi duse ochii la fereastra, pasarile au plecat. Melodia din capul ei s a oprit. (Nu că ar fi fost nebuna.) Melodia se oprea doar când erau corbii în jurul ei, cand plecau melodia pornea. Acum nu auzea nici melodia, nici nu vedea corbii. Vedea doar bărbatul de la cafenea, barbatul cu care s a intalnit seara trecuta in lift. Acel barbat ce i se parea al naibii de cunoscut.
— Vă pot ajuta cu ceva, domnule Corvus?
— Vă plac ciupercile, domnișoară Libres? Întrebă el, după câteva clipe de gândire.
YOU ARE READING
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
