O viață de mierlă.
O viață de vrabie.
Care e diferența dintre cele două?
Ambele au cuiburi, ambele au pui ce i îngrijesc drăgăstoase.
Un pui ce abia învață să zboare, un pui ce se lovește de copaci și de pereți unui hambar în paragină. Un pui ce cade jos, lângă o găleată cu apă. Un pui ce a fost la un pas de înec. Un pui ce a eșuat în a se agăța de marginea unei icoane. Un pui ce caută în disperare un sprijin să ajungă la cuib. Un cuib așezat sus, pe o grindă putrezită. Un cuib ce se sprijinea pe un cuțit înfipt în grindă. Un cuțit uitat de lume. Un cuțit cu lama tocită, pe care părinții stau așezați și își privesc puiul.
Dar se face seară.
Ultimele raze de soare ale amurgului se strecoară prin peretele de chirpici. Perete de chirpici ce stă să cadă. Razele se scaldă prin oblonul vechi, cândva vopsit roșu, azi cu vopsea maronie ce se decojește.
Puiul încă încearcă. Puiul încă se chinuie. Dar părinți lui au abosit să îl privească. Părinții lui au plecat în cuib la restul puilor ce pot zbura.
Puiul cel mic nu are aripile dezvoltate. Puiul cel mic nu poate zbura suficient de sus. Puiului cel mic e înfrigurat. Puiul a renunțat să mai zboare. Puiul a renunțat să mai spere că părinți vor veni să îl sprijine până sus. Puiul a obosit să mai spere.
Când tot ce îți rămâne e un vânt rece. Un cer despărțit în tranșee multicolore. Un singur nor pe înalutul cerului... Ce îți mai rămâne? Îți rămâne doar să aștepți. Să aștepți să mori. Să mori de frig sau de foame, de groază sau disperare.
Alegerile puiului erau limitate.
Era întuneric în hambar, iar afară mai rămăsese doar câteva fire de lumină.
Puiul era confuz. Puiul cel mic văzu cum, prin scândurile putrezite se zărește latent o lumină. Încet, o ușă se deschise, iar lumina unei lămpi cu gaz lumina întunericul.
O bătrână ținea lampa. Bătrâna nu avea chip, sau dacă avea, era ascuns de negură. Puiul văzu doar degetele uscățive. Degete uscățive ce îl apucă și ridică la lumină.
— Ești alb ca laptele.
Nu era vocea bătrânei, era vocea nopții. Dar noaptea avea o voce dulce și gingașă... Puiul știa că e alb. Puiul știa că nu are ce căuta într o familie de mierle sau de vrabii, dar era mic. Mic și fraged. Și alb. Foarte alb...
Bătrâna Noapte scoase din buzunarul capotului o cochilie. O cochilie în forma unor aripi. O cochilie a ninfelor ursitoare. Bătrâna Noapte așeză puiul în cochilie, iar apoi o închise. Puiul încăpea perfect, de parcă i ar fi aparținut.
Bătrâna Noapte dispăruse, o dată cu ea și puiul alb de mierlă sau vrabie.
Dar mâine dimineață, în razele răsăritului, puiul va fi negru. Un maiestuos pui negru de corb.
Iar asta, s povestea vieții mele.
Lavna Libres oftă. Oftă pentru a multa oară. Închise jurnalul și deschise în schimb laptopul. Vârî jurnalul cu rapiditate și delicatețe în ruxac. Avea o lucrare de predat. Trebuia să termine ieri. Trebuia... Probabil.nu va termina nici azi.
Lavna se preface că tastează cu îndărăt în timp ce soarbe din poțiunea pentru diabet zaharat. (Cappuccino cu șapte plicuri de zahăr.) Privește amănunțit la chelnerul ce servea mesele de afară. Un tânăr bărbat arătos.
E ferm convinsă că l a mai văzut undeva. Când i a adus comanda (poțiunea pentru diabet zaharat și o amandină) i a simțit mirosul.
Mirosea a vechi. A șarm. A ceva ciudat de familiar.
CITEȘTI
Împăratul Corbilor
Fantasy"Corbii" - Volumul I Un corb pentru tristețe. Doi pentru fericire. Trei pentru o fetiță. Totul începe cu o crimă. Durea pierderii îl măcina, îl durea și l îngrijora. Mattias nu știa ce să facă. La urma urmei, cine ar ști îl locul lui? Urma să moară...
