¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

59

Ne uitam una la cealaltă și apoi ne-am luat în brațe, eram fericită să o văd aici dar uimită ca ne-am întâlnit fără să-mi spună ceva.
-Mamă,ce cauți aici? încă o țineam strâns în brațe.
-Voiam să mă uit puțin pe aici,este un oraș mare..
-Normal,mă bucur să te văd aici. Dar.. unde stai?
-Ah,am luat un hotel.
-Este scump? 
-Nu,este chiar convenabil.
-Poate ne vedem diseară undeva?
-Am niște treabă,ar trebui să o rezolv însă te anunță mami,da?
-Bine,aștept. Deschizând telefonul și observ că nu mai aveam baterie iar Hyunjin sigur era îngrijorat. 
-Leila,haide. Spun și o trag de mână. Luându-mi "La revedere" de la mama și ieșind pe ușa mall-ului de parcă era casa mea. 
-Nu mai ai deloc baterie la telefon?
-Nu.. și el sigur este îngrijorat. Mi-am simțit inima pompând mai mut sânge în vene acum,nu voiam să-l sperii.
Mergeam amândouă de mână rapid și în același timp râdeam de noi câtă iubire putem purta unor persoane atât de reci dar atât de calde pentru noi.
-Se pare că amandoi au devenit ce niciodată nu vor mai fii.
-Ai dreptate,iubirea schimbă gândirea.
-Iubirea adevărată se construiește cărămidă cu cărămidă,punând straturi de răbdare,nervi,stres,respect,etc. Până cele două persoane ating punctul de a fii o familie,căci acolo începe încrederea și iubirea.
-Nu știam că gândești atât de matur,Leila. Mă miram de cuvintele ei dar în același timp mă bucuram să le aud. Aveam o fată ca mine și o prietenă adevărată căci ea îmi era o soră și ceva la care am visat cu mult timp în urmă. 
-Acum gândește-te la ziua de mâine ce vei face.
-Adică ce voi face? Mă uitam la ea și mă opresc din drum.
-Ce ai vrea să se întâmple de ziua ta Paimon,agitând paiul din paharul cu cafea. Frapte-ul cu spumă era acum trist,amestecată împreună cu aspectu cafelei,făcând în interiorul său o față zâmbăreață.
-Pai nu știu,vreau să o petrec cu tine,Hyunjin,Seungmin și să nu uităm de restul care sunt sigură că ne va lumina ziua. Zâmbind către ea și Punându-mi capul pe masa din fața mea,eram în stație așteptând autobuzul către casă. 
-Poate o să fie mai mult de atât..
-Ce vrei să spui cu asta? Am închis ochii și apoi i-am deschis instantaneu.
-Nimic,de asta vom vedea ce se întâmplă mâine.
Am rămas cu gândul la ce a spus ea în timp ce autobuzul venea către noi,urcând în el și așezându-ne jos savurând fiecare clipă de aer rece ce ne aducea o stare mai liniștită. Am coborât după atâtea stați și am privit drumul lung pe care am venit...
-Yah,mă dor picioarele spune Leila când urcăm împreună scările din cămin.
-Nu te mai plânge atât și mișcați fundul. 
-Mișcă-mă . Uitându-se la mine Leila cu o față de copil mic.
-FIE.. i-am prins mâna și am urcat scările către camerele noastre,mergând mai repede și ajungând într-un minut peste toate cele peste patruzei de scari.
-Mă ia amețeala,ia-mă ușor. 
-Sfinte.Leila..
A început să rada și apoi am râs și eu,avea un râs atât de plăcut și amuzant în cât te făcea și pe tine să râzi în același timp,eram în fața uși și am intrat când am observat că era deschisă. Seungmin și Hyunjin stăteau amândoi lângă pat și ne așteptau cu o privire speriată,aish..telefoanele noastre.
-PE UNDE AȚI FOST,DOAMNE! ȘTIȚI CÂTE GRIJI NE-AM FĂCUT? strigă Hyunjin speriat către noi,venind și luându-mă în brațe și eu i-am răspuns aruncând plasele din mână undeva pe jos. Nu cota ce aveam în mână atât timp cât el m-a luat în brațe. I-am tras părul pe spate și i-am presat un sărut pe gât,unde i-am simțit pulsu,acum devenea mai rapid. Am mușcat ușor și apoi i-am auzit glasul.
-Stai.. Paimon,apucându-mă ușor de mijloc și trăgându-mă în el,să mă potolesc căci îl excitam.
-Unde țineți telefoanele alea? Se aude glasul lui Seungmin nervos în cameră în timp ce eu și Hyunjin ne-am întors la el.
-Nu mai au baterie,și ne-am grăbit cât de mult am putut să venim acasă.
-Data viitoare dacă nu plecați cu 100%100,nu ieșiți din casă nici dacă are 99%100. S-A ÎNȚELES?
Am dat amândouă de cap și ne-am luat pungile cu haine,lăsându-le pe pat.
-Este cam târziu să plecam în parc,avand în vedere ca este ora 8 seara..
-Nu ar fii însă sunt obosită,aș dori să fac un dus și să mă odihnesc pentru maine.
-Ți-ar trebui odihnă,se uita Seungmin la mine și apoi îmi face cu ochiul.
-Se ce întâmplă cu voi astăzi de îmi spuneți asta..
-Nimic,spune Hyunjin și mă trage în brațe.  
După o ora în care am vorbit,am râs și ne-am gândit mâine la 11 să plecăm,au spus că ma iau din fața căminului,oare cum va fi ziua mea?