¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

11

Țipătul mi s-a părut real,unul pe care l-am simțit ca fiind un semn,oare totul este bine?
Am ieșit din camera mea,eram pe scările ce mă duceau spre living,acolo de unde s-a auzit acel țipăt puternic. Mi s-a părut atât de real totul până o lumină puternică m-a obrit,m-a împins în spate iar atunci am simțit o mână peste corpul meu. Mă mângaia ușor,simteam cum vreau să-mi deschid ochii dar nu reușeam. Ochii mei erau parcă lipiți cu ceva strâns,asta m-a făcut să îmi reglez respirația. Am suflat repede și am deschis ochii încet iar asta m-a bucurat,în fața mea nu era nimic însă eram în pat. "Ciudat" Șoptesc ridicându-mă în fund și punând ușor mâna la cap,mă simțeam amețit.. dar de ce? 
Mi-am scuturat ușor capul și m-am ridicat în picioare uitându-mă după valiză,mi-am ridicat bucata de material ce îmi acoperea ceasul de pe mâna și ora era destul de târzie. 
Valiza era gata însă mai aveam două rânduri de haine,le-am pus ușor și pe ele, apoi am lăsat-o în fața ușii. Mă uitam prin camera și îmi doream ca totul să fie un vis iar eu să nu ajung în starea de a merge la cămin,nervii mei sigur nu sunt gata pentru fițele oameniilor de acolo. Am oftat lung,privind în gol și având telefonul  în mână. Vibra,ușor iar eu nu îmi găseam pic de motivație să mai fac un pas către iesirea din cameră. Parcă ochii mei voiau să aducă o furtună,cea care era în mine voia să vină la suprafață. Glasul șoferului meu se aude,mâna sa era acum pe umărul meu dar corpul nu era cu mine. Eram mai pierdut ca niciodată..
-Hyunjin,trebuie să plecăm. Tatăl tău ne așteaptă jos.
Mi-am întors capul către el,îl priveam pierdut de parcă nu era nimeni în fața mea. Ochii lui erau exact ca ai fratelui meu doar ca erau mai închiși iar asta îmi omoară starea mai mult,la dracu.. îmi lipește așa mult Lao.
Într-un final am scos un "Bine.." pierdut și el prin vocea mea. Am coborât scările pe care nu o să mai am ocazia de curând să le mai pot păși. Mi-am lăsat capul într-o parte privind casa,în urma mea. "Îmi vei lipsi" spun încet șoptind spre casa mea.
Am urcat în mașină lângă tata care avea brațele pline de foi,era un teanc de foi doar pentru mine. Atâta bătaie de cap pentru un mic loc.. 
-Cum te simți? Spune tata privindu-mă iar eu întorc capul spre el.
-Bine,așa cred. Va fi bine,nu? Spun zâmbind într-o parte și uitându-mă în ochii săi apropae în lacrimi.
Mașina mergea repede într-o secundă eram în fața liceului,era ora 16:10 iar cerul parcă era de o culoare roz deschisă însă dacă priveai atent erau mii de nuanțe de roz în el. Am coborât din mașină și mi-am îndreptat privirea către clasa mea și îmi doream să-i găsesc acolo pe Seungmin și Felix atât de mult..
Mergeam de parcă nu eram din oase ci din gelatină,tot corpul meu era făcut din ceva moale iar asta mă făcea să-mi pierd ușor echilibrul. Am intrat pe ușa din metal a liceului urmat de tatăl meu pe coridorul lung și lat plin de dulapurile negre. Era un liceu popular dar plin de oamenii fără pic de încredere de sine,fiecare credea ce auzea și respectul fata de restul mereu era la pământ. Mai aveam puțin până la biroul directorului iar asta m-a adus într-o stare puțin de panică pentru că era tiparul omului dur dar cu inima bună.
-Bună ziua,domnule Jon. Eu și Hyujin suntem aici. Spune tata intrand în fața mea cu un zâmbet fals pe chip,avea o stare bună acum iar asta mă bucura,de fapt părea să aibă.
-Buna ziua,spun către el zâmbind și eu fericit.
Ne privea călduros și fericit pentru că ne-a văzut iar starea mea începea să se schimbe pentru asta.
-V-am așteptat,dragiilor. Așezați-vă,vă rog și arată cu mâna spre scaunele din față.
După ce discuția a durat în jur de cam o oră deja începeam să mă stresez pentru că locurile din cămin păreau să fie luate,însă doar o cameră era liberă. 
-203 însă în fața usi mai este un apartament,vei sta în 208 în jur de două săptămâni.
-208? Spun uitându-mă peste cheile de pe masă. Mai era o cheie însă era lipsă. Oare era camera acea 203?
-Da,mergi cu tatăl tau și vei găsi locul de acolo. Te va îndruma paznicul de acolo. Spune zâmbind și ridicându-se de pe scaunul din fața noastră. Am semnat niste acte,erau în jur de douăzeci de foi pe care uram să le mai semnez o dată...

Bună, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale. 🌺