¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

15

Mă gândeam oare de ce este el aici la ora asta? Oare are probleme?
-Paimon,haide aici.
Nici nu realizasem că ajunsesem în fața unei cafenele,așa că m-am așezat și mi-am prins părul ușor în geacă iar sunetul meu nervos l-a făcut pe Seungmin să se uite amuzat la mine. Nu suportam să îmi prind părul în ceva mai ales în geacă,era atât de dureros..
-Se pare că nici acum nu ești trează complet,soare. 
-Haha,spun și mimez pe buze. 
Lk-Se pare că tot vă tachinați unul pe altul.
-Nu,doar îi place sa mă enerveze,nu-i așa? Spun și fac ochii mici către el.
S-Da,se enervează foarte repede. 
Seara mi-se părea relaxantă dar până la punctul în care Hyunjin se uită la mine,și ochii noștri se mai întâlneau întâmplător când aveam ocazia.
H-Se pare că de mâine vom merge cu toții la liceu împreună.
Se uitau la el de parcă spusese o bombă,ceva rău sau blestem..
-Adică? Mă uitam la el puțin speriată..
-Îmi voi petrece timpul la cămin din cauza unor probleme de familie.
Toți înafară de Leila ne uitam la el,nu se putea.. oare zicea o glumă sau ceva de genu.
-Nu vă uitați așa la mine,spun adevărul. Nu părăseam casa de nebun! Râdea ușor și ne privea unul câte unul in parte.
F-Nu ne-ar mira,să știi.
Am început să râdem și să ne bucurăm că vom merge împreună,desi ne părea rău că avea probleme vom trece împreună peste. 
Când am plecat de la cafenea pe drum Seungmin s-a așezat lângă mine uitându-se la părul meu. I-am simțit mâna cum mi-a așezat ceva după urehe ce mirosea plăcut,m-am speriat la început până i-am văzut blițul în fața ochiilor. 
-YAH,SUNSHINE.. CE FACI? M-am răstit la el aproape orbită de blițul telefonului. 
-Ești atât de frumoasă,că și floarea și-ar apleca petalele în fața ta.
Am înroșit din nou la spusele lui,ce l-a apucat să îmi spună una ca asta?
H- Ai dreptate,Seungmin. 
Mi-am întors capul rușinată în cât voiam să zbor în camera mea,îngropată în perna și cearceaful meu. Voiam să nu se întâmple asta,oare ce va face acum cu poza acea? 
-Măcar lasă-mă să văd poza..
-Nu,o vei vedea însă acum nu este momentul. 
Mi-am dat ochii peste cap,nu se putea să aibe o poză cu mine fără ca eu să văd.. ESTE ILEGAL UNA CA ASTA! mă revolt în capul meu,căci dacă aș spune ceva nu m-ar lua în seamă.
Nu am mai spus nimic și am plecat către intrare,însă o mână mi-a oprit corpul. Era solidă și m-a făcut să rămân pe loc instant în fața uși fără a mă mișca un milimetru.
Mi-am întors capul și l-am văzut pe Hyunjin lângă mine,m-a prins de mână de parcă nu voia să îmi mai dea drumul din acea strânsoare puternică a lui. 
-Noapte bună! Spun toți către mine iar eu le fac cu mâna plecând și lăsându-ne pe noi doi. Se pare că Leila o luase în fața mea. 
-Paimon.. Spune și se întoarce către mine. Mi-am simțit aerul cum stă în mine dar fără un răspuns pentru că se blocase undeva pe la mijlocul pieptului.
- D-da..? voiam să rămân să-l privesc..
-Îmi pare rău dacă te-a deranjat Seungmin cu acea poză. 
-Ah,nu este problemă. 
-Voiam doar să știi că.. se apropie de mine . Îți voi spune în fața uși. Acum haide.
Am urcat,iar el în urma mea și eu puțin curioasă de ceea ce voia să-mi spună. Când am ajuns în fața uși m-am întors către el. 
-Acum.. ce aveai să-mi spui.
-Ah,credeam că ai uitat.. 
-Nu,spun și mă uit la el insistent pentru a-mi răspunde la întrebare.
-Pai,știi.. Ești chiar frumoasă.
Am auzit asta și am simțit cum mă înmoi în următoarele secunde,visam sau totul era doar ceva glume de a lor?
-Noapte bună,colega.
-Noapte bună.. 
Însă nu cred că apucase să mai audă căci usa s-a închis când am reușit să mai scot un cuvânt pe gură. De ce eram rușinoasă și de ce simțeam emoții cu el? Ce se întâmplă cu mine de când l-am văzut nu îmi puteam explica deloc..
Am deschis ușa și am arpins becul. Lumina are foarte puternică aproape că mă orbea. Mi-am lăsat geaca pe cuier și am început să scriu după ce m-am schimbat și pregătit totul. După ceva vreme mă uit la ceas și văd că nu mă prea puteam concentra asupra lecțiilor. 
"La dracu" spun și îmi las capul pe spate,ce se întâmplă cu tine Paimon,nu erai așa rușinoasă și nici nu aveai gândul la cuvintele unui simplu băiat până acum..
Mi-am pus mâinile peste față și am încercat să îmi revin însă nici pic de puțină concentrare. De ce niște   simple cuvinte mă pot face să mă dezconcentrez atât de tare..? 

Bună, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale. 🌺