¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

20

-Nu îmi place ca cineva să mă contrazică,asta este un plus pentru tine că nu te fac să-ți regreți cuvintele. Șoptesc ușor către ea,căldura vocii mele pică perfect peste buzele ei acum roși din cauza tensiunii din corp,sper că n-am speriat-o. 
-Hyunjin..
Am mai stat două secunde aproape lipit de buzele ei,voiam să o fac,voiam să o sărut atât de mult însă ceva m-a oprit.. Nu o puteam face atâta timp cât noi doi abia ne cunoaștem,eram dificil  și poate focul din mine s-a aprins de când am văzut-o deșii nu vreau să mă îndrăgostesc.. La naiba deja îmi creaza tensiune prin vene,electricitate în corp când o văd și dorința să devină a mea cu fiecare minut.. Ce mi-se întâmplă,o cunosc doar de câteva zile..
-Scuze dacă te-am speriat. 
Spun și mă ridic plecând din clasă,nu știu ce mă apucase însă voiam să mă întorc înapoi pentru a face asta. Mi-am scuturat capul și m-am dus glonț către clasa mea unde voiam să rămân pentru restul zilei,nu voiam să dau ochii cu ea.. Mi-ar fii foarte rușine după gestul  puțin cam exagerat al meu. Are ceva ce mă topește ușor,prea ușor și nici măcar nu o cunosc atât de bine..

Aveam sport deci un meci de fotbal imi va scoate din cap toate secventele cu Paimon din cap,am coborat cand totul era sigur si am ajuns in vestiar unde m-am schimbat rapid si voiam sa trec catre teren in aparare insa ceva nu era la locul sau. M-am uitat in jur insa profesorul de sport nu venise dar restul erau intr-un cerc si vorbind.

-Ce faceți aici? Șoptesc către el lăsându-mă în jos pentru a mă auzi.
-Hyunjin,chiar ne gândeam la tine unde erai.
-Poveste lungă.. dându-mi ochii peste cap. 
-Iubita? Spune Sam către mine cu sprâncenele ridicate și un zâmbet pervers.
-Sfinte.. De ce crezi una ca asta?
-Doar ești popular prin liceu,poti să ai iubită în orice moment.
-Haha,bună glumă..
-Nu este o glumă,mereu o văd pe ea cum se uită la tine și modul său de a vorbi,este iubirea aia care se găsește dintr-o privire și care te omoară dacă nu știi să ai grijă de ea.
Nu am apucat să spun ceva că peste noi a intrat domnul de sport hotărât să ne vorbească despre meciul din ziua asta,era o distracție pentru noi dar îl făceam să pară cel mai important lucru doar vorbind despre el. 
-ADUNAREA! 
Se aude fluierul și vocea groasa a profesorului,întreptându-ne către el și punându-mi toate speranțele că voi câștiga, să mă bucur de toate astea împreună cu prietenii mei la cafenea.
-Regulile sunt încă în aplicare! Trebuie să jucam contra clasei a 12 C.  Acum lupii mei treceți și faceți-mă mândru.
"Lupii mei" Am început să râd la fel și restul echipei,mi-se părea amuzant cum se încuraja și cum ne simțeam când spunea glume de genul doar pentru a ne susține și a ne da încredere pentru reușită.
Pe ușă intra clasa care trebuia să fie echipa adversă,când în urma lor vin prietenii mei și în special ea.. Mi-am simțit picioarele cum devin gelatină. De ce aici și de ce acum?
"Ajută-mă.. doamne" spun în sân și mă duc în mijloc,deja tensiunea devenea tot mai provocatoare.
-La trei totul ia viață. 1..,2..,3...

Fluierul a sunat,alergam prin sală de sport fiind una imensă și voiam  acel gol să-i scot arfele lui Colin,deja era cel mai plin de aere din această scoală.
Când piciorul meu era gata să înscrie un gol important am lovit cu toată puterea,aveam să lovesc cel din poartă din cauza vitezei care era asupra mingii însă nu îmi păsa atât de tare acum de asta.
-GOL! 
Aud în spatele meu cum toți sar și țipă de bucurie pentru golul acela,sfinte! iubesc să-mi aud numele cum este lăudat prin liceu fiind un elev model la jocurile sportive. Aveam în gât aerul de mai devreme care mă făcea să nu pot respira cum aș dori,am rămas cu un nod în gat pe tot parcursul jocului. 
-Pauză cincisprezece minute! 
Am luat-o ușor spre bancă unde aveam sticla de apa și prosopul,iubeam atât de tare să joc, să mă descarc de toate gândurile,nu doream să vorbesc cu oamenii ce mă doare nu pentru ca nu aveam încredere în ei ci pentru că nu aveam încredere în persoana mea. Nu eram bine pus psihic pentru o cădere în gol atunci când ei vor pleca și mă vor lăsa să mă descurc singur cu stările mele.
M-am ridicat când Sam mi-a prins mâna,semn că trebuia să câștigăm jocul fiind acum 2-2.