¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

38

Priveam în telefon de parcă nu eram eu,mă uitam și așteptam să mă bucur de vorbele spuse atunci de Felix. Nici un semn de la familia mea sau măcar un răspuns către Dash,dar acum voiam să fac alt ceva,voiam să mă bucur de zilele rămase cu Paimon.
-Cum te simți? intru eu peste ea în casă,luând-o din start.
-Mai bine,se uită la mine cu o cană de ceai la un film pe laptop-ul său.
Mi-am pus geaca în cuier,amândoi eram răciți iar eu eram la început în timp ce ea termina răceala.
-Și îmi pot săruta prințesa acum că ești mai bine?
-Nu! Se răstește la mine cu un bot de copil.
-De ce? Spun surpins de reacția ei.
-Că în seara aia nu ai dormit cu mine.
-Aish,Paimon..
-Nu,tot supărată sunt..
-Printesă.. m-am dus către ea,luând-o de mână. Aveai temperatură iar ceea ce mi-ai spus nu era tocmai bine.. Închizându-mi ochii și dorindu-mi să îmi mai spună asta încă o dată când va fii bine și trează.
-Ti-am spus să mă săruți.
-Ai spus să te sărut și să nu mă opresc.
-DA! uitându-se la mine supărată.
-Doamne,ești un copil. Zâmbindu-i și sărutânu-i fruntea.
Nu a spus nimic doar a râs la mine,și-a pus cana de ceai peste noptieră venind după mine în bucătărie.
-Ce s-a întâmplat? Mă uit la ea surpins când o văd cum era îmbrăcată.
-Umm.. îmi este foame,trecând pe lângă mine și lăsându-mi o priveliște de toată frumusetea.
Maioul său de culoarea pielii și pantalonii albi care nu erau așa scurți dar cădeau perfect peste corpul său. Maoiul nu era scurt însă nici decoltat dar cum era așezat peste bustul ei îmi făcea hormonii să plece spre o "plimbare" lungă..
I-am prins încheietura mâinii și am tras-o în fața mea,era perfectă cu ochii săi verzi și parul negru lung care ajunge aproape de fundul său,care nu mai spunem cât de atrăgator arăta.
-Cam obraznică în hainele astea,printesă. I-am prins ușor obrazul cu buzele.
-Mmm,n-nu mă gândeam la asta-a. 
M-am împins ușor cu buzele spre ale ei,avea un miros plăcut de vanilie cu căpșuni. Iubeam spray-ul de corp pe care îl folosea. I-am prins mijlocul cu o mână și cu cealaltă i-am așezat-o peste obraz venind ușor cu ea peste față și apoi am coborât buzele spre gâtul său devenind tot mai tentantă fiecare secundă cu ea. Nu mă puteam duce mai departe cu lucrurile.
Ne-am îndepărtat unul de celălalt,dependența de ea creștea dar nu mă puteam apropia de a face mai multe. Desi în ochii ei vedeam dorința ei de a o face. 
-De ce te-ai oprit? Spune încă cu ochii închiși pe care-i deschide ușor.
-Printesă,toate la timpul lor.
-Și dacă timpul va rămâne fără baterii?
Am început să râd și ea având încă mâinile împreunate,o iubeam așa mult.
-Acum trebuie să mancâm discuția asta va avea loc în altă zi. Luând-o de mână și plecând către figider să vedem ce facem.
-HYUNJIN! Țipă Paimon dintr-o dată iar eu tresar speriat cu pastele în mână ieșind din camară iar ea având în mână două rosii.
-S-a intamplat ceva? Te-ai tăiat? Spun speriat.
Râse către mine  cu roșiile în mână și uitându-se la mine cu o față de copil mic.
-Ce ai spune să ieșim să mâncam în oraș? 
-Doamne.. pentru asta ai țipat așa?
-Da,scuze.
M-am uitat puțin supărat la ea,și apoi m-am uitat la ceas. Nu era târziu însă Leila și restul erau încă la liceu cel mai sigur. 
-Prințesă ar trebui să mai aștepți o oră și nu sunt sigur dacă vor să mergem..
-Nu contează,vreau să petrec timp cu tine.
-Cât zahăr ți-ai pus în acel ceai? M-am indreptat către ea,în spatele ei fiind și telefonul meu.
-Două cuburi..
-Sigur?
-Da.
-Hmm,pari prea energică pentru răceală și două cuburi.
Și-a pus capul în pământ și a început să râdă,asta-i clar,nu erau două..
-Paimon?
-Poate am pus unul în plus.
-Aish,spune câte ai pus trei?
-Nu..
-Patru..?
-Cinci.
-CÂTE?
-Da..nu era dulce. Schițând un bot de copil mic nevinovat.
-DULCE? SFINTE! O SĂ ȚI-SE FACĂ RĂU. 
-Ba nu! 
Am închis ochii și am  oftat,calmându-mă.
-Printesă,stii că nu ai voie dulce la răceala. Medicamentele nu își vor mai face efectul..
-Îmi pare rău.. se uită cu ochii la mine,acei ochii. Sfinte,îmi pierd mințile cu ea când se uita la mine așa..
-Vreau să am grijă de tine,nu vreau să pățești ceva rău. Sărutându-i fruntea caldă. Acum fugi și te imbracă până strâng de aici,dar.. cu o condiție. Ai grija la haine ca este frig din cauza vântului.
-Sigur,Tati.
-Bine pri..- Tati,ce?
A fugit pană să îmi mai spună ceva. Am râs și am început să strâng ce făcuse prin bucătărie. Am luat telefonul și am scris un mesaj către prietenii mei. Desigur ca au aceeptat și s-a bucurat fiecare cu gândul că nu am mai făcut-o de mult.

"L-În sfârșit din nou voi sta cu Paimon mai mult.
-Dai nu ai stat atât timp cu ea,Leila?
-Nu îmi ajunge.
S-Lăsați iubirea,mi-e foame.. la 17.30 să fiti gata,vă luam din fața căminului."