¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

49

Când totul era gata în cameră,m-am schimbat în ceva mai lejer și m-am uitat peste hainele mele. Aveam o pereche de pantaloni scurți roz și cu un maiou roz cu puțin decolteu. Când l-am văzut pe Hyunjin ieșind din baie în pantaloii săi negri și tricoul său roșu,am mușcat ușor din pielea degetului și am privit către geamul din stânga mea. S-a propiat de mine:
-Ti-e foame? Râzând ușor de mine dar simțindu-i mâna peste mijlocul meu coborând dar s-a oprit închizând ochii.
-Nu prea dar îmi este somn.
-Deci ne putem culca? Punându-și fruntea cu a mea,lipind-o.
-Vrei,iubire?
-Da,printesă. Ridicandu-mă și punându-mă în pat,sfinte..așa rapid..
-M-aș putea obisnui să dorm non-stop cu tine,mușcându-i nasul și apoi închizând ochii. Am simțit o căldură ce m-a făcut să deschid ochii instant,capul său stătea pe sânii mei iar eu m-am simțit rușinată dar era plăcut.
-Mmm,cât de moale..ah. Spune și simt cum mâna lui urcă pe sub maioul meu,fiecare parte din mine parcă devenea foc..
-H-..Hyunjin,gem către el când mâinile lui erau acum aproape de cele două plăceri ale sale.
-Îmi oferi permisiunea,prințesă? sărutându-mă peste pielea gâtului.
-DA! am spus fără să gândesc,simțeam cum respiram mai rapid. Prima atingere,primul băiat pe care îl voi lăsa să mă atingă. 
Când i-am simțit mâna peste pieptu meu am simțit că aici voi muri,se simtea atât de bine. Plăcerea,dorința dim mine era acum în mâinile lui,pielea lui catifea peste mine. M-a sărutat și mi-am revenit când și-a scos mâna de sub tricou. Am respirat normal,ce a fost asta? Am clipit și atunci somnul m-a cuprins adormind ca un copil mic.
Când m-am trezit era dimineață uitandu-mă prin cameră,observând în jurul meu mâinile lui Hyunjin care ma strângeau de parcă aș fugi. Am încercat să-mi țin ochii deschiși și am căscat când pe lângă noi era soarele și umbra frunzelor mișcându-se ușor dându-ți  senzația de liniște.
-Bună dimineața,printesă! Aud vocea lui ragusită dar placută. Am dormit până a doua zi,se pare a oboseala ne-a acaparat pe amândoi. Era oricum târziu când am adormit. Era 07:30 și nu auzeam urmă de părinți mei prin casă,m-am ridicat ușor de lângă el dar mi-a fost de ajuns să mă ridic..
-Unde pleci,iubiree? M-a tras peste el punându-și peste talia mea mâna.
-Merg să pregătesc ceva de mâncare,vi și tu? Uitându-mă în ochii lui de culoarea muntilor.
-Vreau să-mi văd iubita gătind încă o dată.
Ne-am ridicat și am chicotit precum un șoricel fericit,era fără tricou și mi-am pus mâna la ochii trecând pe langă el și căutându-mi hainele să mă schimb. Hmm,tricou negru și pantalonii negri căci iubeam negru. S-a uitat la mine și dupa și-a luat și el haine,se pare că ne asortăm astăzi unul cu celălat.
Am coborat în bucătărie,uitându-mă peste ingredientele de a face ceva de mâncare. Gândul mi-a fugit imediat la melcișori cu lapte a mamei,iubeam genul acela de desert pe care-l făcea. M-am gândit să-l fac. Am scos  laptele,un plic de zahăr,o esență de vanilie și am pus laptele dar în același timp și melcișori la fiert. Când erau gata laptele, am scurs apa care erau pe ei și i-am adăugat peste lapte,zahărul,esenta de vanilie și am lăsat să se fiarbă încă puțin. Știam că nu era un desert așa sofisticat pentru restul însă pentru mine era raiul pe pământ. M-am uitat la Hyunjin care nu scoatea un sunet lânga mine.
-S-a întâmplat ceva?
-Încerc să-mi dau seama ce faci acolo..
-Nu ai mâncat așa ceva? Uitându-mă mirată la el..
-Nu..,mama nu ne-a făcut. Punându-și mâinile în san.
-Serios? atunci mănânci pentru prima dată cu mine. Schițând un zâmbet larg de copil mic către el și așteptând să-mi răspundă și el la zâmbet. Eram doi copii așteptându-și desertul iubit.
-Gataaa! Spun și trag oala de pe foc,el se uită la mine,a scos două boluri și am pus minunățiile mele și așezând puțină scorțișoară pe deasupra.
-Ah,arată bine.. Umm.. Amestecând și suflând apoi în lingură.
-Spune-mi are gust bun? iti place?
A gustat,închizând ochii și apoi scoate limba ușor printre buze și le linge spunandu-mi:
-Unde ai fost toată viața mea? DOAMNE AȘA SIMPLU DAR ATÂT DE BUN!
M-am bucurat sa-i aud cuvintele pline de bucurie și cu un pas către a țipa,sau stai.. deja o făcea de bucurie.
-Așa mult îți plac?
-DA! arată ca un copil mic în timp ce gustă dulcele făcut de mine,iubeam să-l știu fericit.
-Mulțumesc.
-Pentru?
-Ca îmi spui mereu că-ți place ceea ce gătesc. Mereu când fac ceva îmi spui că sunt o bucatareasă excelentă și niciodată nu mi-ai reprosat ceva. Chiar dacă de multe ori am greșit ceva. Spuneam și mă bucuram că mă asculta și îmi zâmbește,mereu m-a făcut să mă simt ca o printesă. Aș muri dacă s-ar întâmpla ceva cu noi..