48

67 8 2
                                    

Am tras aer în piept când mi-a lăsat buzele și am mers amândoi către intrarea în casă acum,totul devine relitate,am închis poarta și am luat-o cu Hyunjin de mână prin bolta de trandafiri ai casei mele,căci mama adora trandafiri.
-Paimon..
-Da? spun în timp ce mergeam pe aleea din față.
-Nu am luat buchetul de flori de pe masa din bucătărie pentru mama ta..
-Nu contează,oricum mama te va iubi și fără el. Crede-mă iubește florile dar va înțelege situația.
Acum am înțeles de ce a plecat la Seungmin,nu doar pentru mașină dar și pentru a-i cumpăra mamei mele flori,doamne era atât de dragut și mi-se părea ireal..
Când am ajuns în fața uși am întrat, ne fiind mama și tata în sufragerie,am lăsat bagajele la ușă și l-am luat pe Hyunjin de mână,urcând scările cu el și mergând în camera lor. El nu a vrut să intre așa că am bătut la ușă făcându-mi drum în cameră,nici urmă de cei doi..
-Unde ar putea fi? Am deschis telefonul și am apelat-o pe mama gândindu-mă ce scuză penibilă aș putea să adaug pentru a nu-și da seama de situație.
-Da,scumpa mea? spune mama fericită.
-Mami unde ești,pentru că am un colet de la liceu care ar trebui să ajungă acasă astăzi. Nici eu nu mă  credeam însă trebuia să o facă ea.
-Serios? De ce nu mi-ai spus mai devreme scumpo? Am plecat acum douăzeci de minute de acasă și vom venii mâine.
-Mâine? Spun apăsat și clipind de câteva ori..
-Da,dacă se poate să vină mâine?
-Nu știu,sper. Mersii,mami. 
-Cu plăcere scumpo.
Am închis telefonu și am ieșit din cameră,uitându-mă la Hyunjin care aștepta răspunsul  meu.
-Ajung mâine acasă. Face ochii mari și îmi zâmbește.
-Suntem amândoi,pentru o zi iubito.
-Da,iubitul meu. Trăgându-l de tricou într-un sărut și simțind iubirea cum crește între noi,iubeam asta,iubeam să-l sărut atât de mult. Voiam să-l trag mai aproape de mine dar nu puteam caci îmi era frica unde se v-a ajunge mai ales că părinți mei vor venii. O vom face dar acum nu este momentul.. I-am simțit mâinile pe talia mea,coborând ușor pe coapsa mea și venind să mă ridice mâinile sale. Eram în brațele lui,picioarele îmi erau înconjurate peste bazinul său și mâinile după gât m-a lipit de peretele holului și am simțit că vreau să-l duc în camera mea,hormonii mei erau deja dornici să guste adrenalina din el.
-Mmm,Hyunjin. Spun și coboară cu săruturile pe gâtul meu,ajungând ușor la umeri și mușcându-mă de pielea claviculelor. Era plăcut dar puțin dureros.
-Camera mea este mai sus cu un etaj. Șoptesc la urechea lui.
-Ah,nu.. spune și el ușor lipindu-mă de el simțindu-i pieptul presat de al meu. Era așa cald simțeam presiune în sânii dar devenea tot mai plăcut făcându-mă să gem încet.
-Nu credeam că gemi așa ușor,mușcându-mă de buză. 
La dracu,mă omoară,sfinte.. ce ispită bună. Mă voi topii dacă continuă așa.
-Mmm,mă faci să.. AH,HYUNJIN. I-am simțit dinți peste pielea incinsă a gâtului meu. Am simțit cum sângele acolo era o lavă și eu gheață.
-Dacă aș continua,nu m-aș opri cu tine. Simțindu-i mâinile peste abdomenul meu,făcându-mă să-l misc ca un val..
M-a lăsat ușor jos și am suflat rapid tot aerul din mine,eram hipnotizată de el căci voiam tot mai mult deși am dormit împreună și nu am simțit că vreau asta,dar de două luni tot vreau să se întâmple chiar dacă am frica în mine,poate sunt doar hormonii care se agită și îmi dau dorința asta.
Am închis ochii puțin și m-am lăsat cu spatele de perete,doamne..asta devine tot mai intens și trebuie să-mi revin. Părinții mei nu erau mereu acasă,rar să fie unul dintre ei acasă cinci zile. Erau cu afacerile non-stop iar asta m-a ajutat și pe mine la anumite detalii,mă bucuram că erau în companiile de astăzi dar eram tristă ca locul mamei într-o zi nu va mai exista acolo ci voi fii eu..
Mi-am deschis ochii coborând după bagajele uitate în fața uși,acum vin după voi dragele mele. Hyunjin mi-le luase și nu m-a lăsat să le ating până în camera mea,le-am pus în pat și am început să le pun pe un sertar,nu erau multe dar erau hainele mele preferate. M-a tras de mână și am rămas cu ochii la el uitându-mă la zâmbetul lui fermecător.
-Iubito,unde îmi las hainele? Zâmbindu-mi și am uitat ce a spus.
-P-Poți s-să repeți? te rog-g? 
-Da,unde îmi pot lăsa hainele,iubito? Arătând spre ele.
-Aici arăt cu mâinile către dulapu care este deasupra hainelor mele.
-Mmm,deasupra ta. Mie îmi covine.
Mi-am pus mainile peste față rusioasă,uitându-mă cât de bine arată cu tricoul său negru mulat...

 ¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻  - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃  ¦Où les histoires vivent. Découvrez maintenant