¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

13

-Vreau să fii bine,Hyunjin..
-Voi fi tata! Ai grija de restul, da?
Ne-am îmbrățișat strâns ,i-am auzit inima cum bătea cu putere în corpul său. Îmi va lipsi atât de mult.
-Ai grija de tine.
L-am privit cum ieșea pe ușa din fața mea,urma să-l mai vad peste o săptămână. Sper să nu apară o problemă caci nici pe mama nu o văzusem. 
Am luat valiza și am așezat-o pe pat,uitându-mă după dulapul din fața mea. Se vede că eram destul de amețit în ultimul timp. L-am deschis și era destul de încăpător pentru hainele mele. Nu aveam multe însă era suficient pentru mine câteva schimburi,dulapul era curat așa că le-am așezat cum am știut că nu se vor șifona căci nu aveam fier de călcat..
Am deschis telefonul și eram acaparat de mesajele lui Seungmin despre ce s-a întâmplat astăzi cu tatăl meu.

"-Diseară sună-mă când poti,trebuie să facem o plimbare.

-Seara? Adică diseară? 

-Da,de ce ești așa de surprins?

-Înseamnă că ceva rău s-a întâmplat."

L-am lasat în seen și mi-am continuat treaba până în ușă se aude o bătaie ușoară,mi-am lăsat tricoul jos și am deschis ușa.
-Buna,su-...
Când am deschis ușa în fața mea era Leila,prietena lui Seungmin..
-Leila? 
-Hyunjin?
-Da?
-Ce cauți aici? 
-Poveste lungă,spun și mă rezem de tocul uși cu umărul.
-Am timp.. spune uimită,neînțelegând ce se întâmplă.
M-am dat la o parte din fața uși,și am lăsat-o să intre în camera. S-a așezat pe pat și se uita la mine,așteptând să scot vorbele așteptate.
-Acum,vreau explicații.
-Explicațiile sunt că am avut mici probleme în familie,ajungând aici.. Am luat tricoul și l-am așezat pe rafturile din dulap.
-Cum se poate una ca asta? Doar ești bogat..
-Huh? Bogat? De parca banii schimbă orice problemă,Leila.
-Ce s-a întâmplat mai exact?
-Firma părinților mei aproape au dat faliment. Trebuie să plece din țară ca viitorul meu să nu se strice m-au lăsat aici o vreme. Spun în timp ce închid dulapul și mă întorc către ea.
-Nu se poate una ca asta,Hyunjin..
-După cum am spus,Leila.. Banii nu pot schimba orice problemă.
-Îmi pare rău să aud asta,nu voiam să te vad în situația asta.
-Haide,nu trebuie. Totul se va rezolva,ok?
-Sper,Hyunjin.
După un moment de liniște mi-am luat un hanorac pe mine și am întrebat-o:
-Merg până în oraș,vii?
-Oraș? La ora asta?
-Este abia 20:05.
-Stingerea este la 22.30..
-Regulile nu sunt mereu respectate,haide.
-Dar..
-Haide,nu stăm mult. Am de vorbit și cu Seungmin,Felix și Lee Know.
-Dar Paimon?
-Ah,ea..
Cand i-am auzit numele o căldura m-a amețit total,uitasem complet de ea. Din câte îmi amintesc era colega de cămin cu ea. Însă unde era?
-Trebuie să fie în camera ei.
-Oare va accepta să vina și ea ?
-Da,sunt sigură. Spune și începe să radă.
Am ieșit amândoi din cameră și când Leila bate la ușă,o văd pe ea în fața uși aproape adormita cu un creion în vârful capului ținându-i un coc mare. 

Paimon.

Ziua de azi mi-se părea destul de obositoare pentru că nu avusesem un somn atât de bun aseară,o stare de nostalgie mă neliniștea destul de mult. Mă tot mutam de pe o parte pe alta a patului încercând să găsesc o stare pentru a dormii cât mai bine. Deja îmi fugise somnul și nu puteam face ceva să-l readuc,dimineața era frumoasă și caldă așa că nu m-am chinuit să mă gândesc cu ce m-as îmbraca căci aveam o pereche de blugi negri și cu un tricou larg alături de geaca de piele. Părul îl prinsesem într-un coc, mi-se părea destul de cald și îmi stătea destul de acceptabil pentru ținuta mea,eram gata așa că mi-am lăsat privirile prin cameră ca totul să fie pus la punct și fără urme de lucruri în plus.
Orele treceau ca un fulger însă ceva mi-a scos mintea din gândire ducându-mă în altă întrebare. Prințul nu era astazi la liceu,căci nu îl văzusem nici o secundă. Oare ce s-a întâmplat cu el? Seungmin trebuie să știe despre el.
Dintr-o dată în spatele meu se aude un "Bună dimineața!" iar eu mă sperii de moarte,am țipat și noroc că eram patru copii în clasa imensă.
-Sunshine! DACĂ MAI FACI ASTA O DATĂ,O VEI ÎNCURCA! 
L-am amenințat cât se poate de serios pe băiatul din spatele meu care râdea incontrolabil,iar eu voiam să-mi revina înapoi inima în piept. Iar aerul să aibe din nou o relație corectă cu mine..
-Buna și ție,soare! Ești puțin cam amorțită în dimineața asta.
-Eu? Tu ești cel care mă sperie de moarte..
-Doar ești amorțită,nu? Râzând la mine și punându-și mâinile pe umăr pentru că știa ce mișcare voi face. 

Bună, îmi cer scuze pentru greșelile gramaticale. 🌺