¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

39

I-am văzut hainele peste pat lui Paimon,căutând ceva mai lejer. S-a întors către mine având un halat pe ea.
-Îmbracă-te într-un trening. 
-La asta mă gândeam dar,am o idee mai bună.
-HUH?
-Nu te gândii că mă îmbrac vulgar..
-Nu asta,bine nici așa dar îmbracă-te mai gros.
Și-a dat ochii peste cap.
-Nu mai face încă o dată asta sau vei rămâne cu ei așa.
S-a înroșit ca o capsună nu coaptă bine încă dar gustoasă.
Am plecat din cameră în baie să îmi fac un duș,am ieșit dar aveam decât un prosop în șold. Nu mă observă decât în momentul în care i-am tras tricoul meu de sub ea și era cald dar ea devenise la fel de caldă când eram aproape de ea.
M-am îmbrăcat la baie,eram gata cu totul când am ieșit dându-mă cu parfum. Părul l-am lăsat pe spate și l-am aranjat cât de cât decent pentru ziua de astăzi.
M-am uitat la ea și mi-a picat ochii să o văd îmbrăcată în niște pantaloni de trening dar erau mai mult un material care îi făceau să pară dar nu erau,se mulau perfect peste ea și cu un tricou visiniu care îi punea talia bine definită la vedere,iar lângă ea stătea o geacă de piele neagră la fel ca pantalonii săi. Părul il avea în bucle și machiajul său era ușor evident fiind format dintru-un rimel care îi scoatea ochii la iveală și puțin fond de ten. Arată ca o păpușă doar din atât.. aș fi privit-o de acum încă ani..
-Wow.. spun către ea și ea întorcându-se fericită la mine,avea un zâmbet atât de strălucitor și cu o privire fericită.
Se uită la mine și apoi zâmbește și ea fiind uimită că nu prea mă vedea îmbrăcat în blugi,aveam unii negri și cu un tricou grii pe mine. Voiam să-mi iau un palton căci era perfect pentru vremea asta. Desi era Iunie și peste două săptămânii terminăm liceul. Nu îmi venea să cred că timpul trece atât de repede,încă îmi aduc aminte așa bine ziua în care Paimon s-a lovit de Lee Know și după el i-a dăruit o floare.
Am râs ușor și ea s-a ridicat,fiind gata. M-am uitat la ceas și peste zece minute trebuiau să ajunga și ei pentru a pleca.
Mi-am pus în gând să trec pe la florărie să-i cumpăr un trandafir,căci ea era floarea mea. Floarea care mă face să devin ce nici eu nu știam că sunt,un om care poate să iubească.  Dragostea pe care aș purta-o pentru cineva nu se compară cu cea pe care i-o port ei. Când am privit-o-n ochii pentru prima dată,mi-a topit inima. Căci ochii ei erau asemenea unu-i trandafir cu spini dar ireal de frumos. Dragostea adevărată te face să devii tu,să devii din om un zeu și din zeu un om căci doar iubirea te poate face să fii ce n-ai fost până acum.
I-am prins mâna în a mea,încă puțin și ziua ei va venii. Vreau să-i fac o surpriză de ziua ei dar în același timp se termină liceul. Și începe un nou an..
-Ești frumoasă, i-am spus în timp ce i-am sărutat mâna.
-Mi-am ales persoana care seamănă cu mine.
-Vrei cumva să mă îndulcești?  
-Cu ce aș îndulci mierea?
-Ah.. mă lăsase fără cuvinte și fără un glas de vorbă-n gât. Iubeam să-i aud replicile..
Când am vrut să-i spun ceva au apărut restul cu niște fețe triste dar în același timp vorbeau ceva ce noi nu înțelegeam.
-Ce s-a întâmplat?  
-Colin..
-Băiatul cu,colici? Spune Paimon și pe noi ne apucase o criză de râs. Leila aproape că se abține să nu plangă.
-Lăsând gluma la o parte,acum vă povestim pe drum. Ne este foame! Leila chiar era lihnită..
Când ajungem la restaurantul de lângă liceul se uitau toți pe meniu și Paimon își luase un orez cu legume și un sos cu ceva carne de care nu am mai auzit.. Aveam bani și am fost în multe restaurante dar n-am mai auzit de acel fel de mâncare..
-Cum adica se mută? Se uită Felix la Seungmin
-Nu se știe,tatăl sau a făcut ceva spălare de banii acum mult timp.. Nu se știe dacă îl mai poate avea o vreme aici..
Felix se uită la mine iar eu la el,e clar se auzea totul deja. Timpul scoate la iveală durerea pe care el o ascunde și o transformă in ură de sine,devenind un scorpion care se împunge singur cu același venin devenind nemurtior.
-Păcat,era de treabă spun și mă uit la Seungmin în timp ce beau din limonada rece.
-Toți oamenii se gândesc la trecutul lor,devenind buni său răi.