¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

36

Am ajuns în fața uși de la cămin,vântul bătea tare semn că o furtună va sosi din nou peste oraș. Voiam să stau puțin afara însă mă luase un tremurat incontrolabil și Hyunjin mă luase din nou ca pe o mireasă. Am urcat scările dorindu-mi să nu cadă cu mine căci eram destul de grea.. 
-Acum ești pe mâinile mele,Paimon.
Nu puteam să spun ceva căci ochii mi-se închid ca o ușă,lentă dar cu efectul de a nu auzi ceva sau vede după închiderea ei.

-ʜʏᴜɴᴊɪɴ-

Paimon mi-se părea foarte caldă și tremuratul ei incontrolabil mă făcea să cred ceva sigur despre o răceală,am luat-o ca pe o mireasă și am urcat scările cu ea. Mi-se părea ușoară în brațele mele,corpul ei era firav și ușor ca o pasăre răită semănând cu una.
Am așezat-o pe pat ușor nevoind să o trezesc sperând să doarmă cât simte nevoia organismul său. Vântul începea să bată incontrolabil și zgomotul produs de crengile copacilor nu devenea plăcut,mai mult te înspăimânta. Am închis geamul trăgând de draperia uriasă și lăsând puțină lumină în cameră pentru a nu o speria pe Paimon. Avea tricoul alb scurt lăsându-i la iveală jumatate din abdomen la vedere ușor bronzată și cu mici nuanțe de sclipici peste pielea sa.
Am privit-o puțin,părul ei negru dezordonat și buzele superb de bine definite iar formatul fetei sale era total ceva scos din standardele mele. Era frumoasă.. chiar foarte frumoasă și când doarme. Am privit spre picioarele sale uitându-mă dacă aș pune o pătura groasă peste ea. Am căutat prin sertarul unei noptiere și găsisem două,perfect pentru ea. Am deschis-o și am pus-o peste ea,simțind peste mâna mea căldura pe care o are în corp prin respirația aproape fierbite. Am scos telefonul și m-am uitat la ceas era 18:30 deci farmacia trebuie să fie deschisă.
Am verificat totul în urma mea pășind spre ușa din fața mea,dar planul mi-a fost stricat când o avertizare mi-a fost trimisă pe telefon. "La dracu.. ce mă fac acum?" Am șoptit cu ochii încă în telefon. L-am așezat pe masă și mi-am umblat prin lucruri în speranța că mai aveam ceva medicamente în caz de orice problemă apărută.
"Hyunjin.." aud un glas care mă strigă și m-am ridicat să merg spre cameră,cred că se treziseră. 
-Da? mă aplec ușor spre ochii săi roși   obosiți și răciți.
-Mi-e frig.
-Dar ai o pătură pe tine,printesă..
-Stiu,dar tot îmi este. Văzându-i ochii cum se închid usor.
-Vrei să o pun și pe cealaltă peste prima? Gândindu-mă că sigur răceala o va face să transpire.
-Vino tu.
-Ți-o pun acu-.. Eu?
-Da,ia-ma în brațe și dormi lângă mine.
-Dar..
-Mi-e frig. 
Știam că nu era doar frigul cât și dorința să doarmă cu mine din nou,m-am aplecat mai mult spre ea și am luat-o strâns în brațe. Era rece având încă tremuratul prezent. Mi-a prins bucata de material a tricoului mai stransă aducându-mă mai aproape de ea.
-Hyunjin..
-Da,prințesă?
A tras de tricou spre buzele ei,știam că voi lua o răceală cumplită din cauza ei insă nu mi-a păsat cât timp o pot săruta,începusem să ne purtam ca un cuplu fără să ne pese de părerea lumi dar nu știam dacă suntem pregătiți să fim încă împreună.
I-am prins bărbia ușor cu degetul și i-am ridicat buzele deasupra guri mele,făcându-mi loc să-i pot mușca buza de jos. Gustul dulce al lor m-a făcut să-mi pierd puțin din controlul sărutului dorindu-mi să cobor spre gâtul său rece dar în același timp cald.
-Sărută-mă și nu te oprii. Parcă teama ei de acum o luna s-a dus lăsându-mă să o sărut fără să mă oprescă.
-Mă voi opri pentru că oricât mi-aș dorii acum să te mai pot săruta,ești răcită și hormonii tăi nu vor mai multă "adrenalină".
-Umm.. am spus că îmi este frig.
-Tu cumva îmi ceri sa te încălzesc într-un mod subtil?
Nu spunea nimic mă lăsa să-mi creez singur ideeile în capul meu fără vreo explicație corectă de a ei. 
Telefonul meu începuse să sune iar eu fără urmă de interes l-am lăsat să sune,nu voiam să mă ridic. Voiam să stau aici cu ea toată seara și să adorm cu ea în brațele mele în timp ce picăturile ploii vor răsuna peste geamul din camera noastră.
-Nu răspunzi? Aud glasul ei obosit.
-Nu.
-De ce?
-Ar trebui să mă ridic și nu vreau să plec de aici.
-Nici eu nu vreau să pleci dar dacă ai vreo problemă de sună insistent?
Deja era a treia oara când telefonul meu vibrează pe noptieră. Oftând m-am ridicat uitându-mă peste numărul necunoscut și gândindu-mă dacă să răspund sau nu.. După cinci secunde am răspuns numărului.
-Alo?