¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

19

Focul din mine ardea când i-am văzut zâmbetul,nu zâmbise până la vederea mea iar asta mă topește încet..

-ʜʏᴜɴᴊɪɴ-

După dimineața în care o văzusem pe ea,atât de frumoasă și cu niște ochii atât de frumoși în care te pierzi doar uitându-te o secundă și deja ești total pierdut cu mintea,plecat din galaxie devenind ea galaxia ta și lumea ta.
O priveam fără motiv însă simțeam că ceva nu este la locul lui,fără nici un motiv mă simțeam bine când o vedeam.. Doar mă uitam la ea și tot ce aveam dispărea. Am ieșit pe holul lung unde făceam aproape toate orele și unde o vedeam pe ea. Asteptam să o vad însă liniștea pe care o aveam devenea ceva dependent și fără cale de mijloc. De ce încep să o simt atât de intens când o am lângă mine? Mergeam și încercam să mă adun pe mine pentru un raspuns,am văzut-o ieșind din clasă iar zâmbetul meu și a făcut singur legea peste fața mea. După multă vreme simțeam o liniște printr-o persoană,nu voiam să mă atașez dar ea mă făcea să devin ceva nou,un eu pierdut de mult..
Mi-am băgat mâna prin par stresat,avea parul prins în coadă iar asta o făcea să își pună fiecare detaliu a feței sale perfecte în lumină,nu le mai ascundea după părul său lung și negru. Iubeam cum ochii săi verzi te topeau devenind ceva care îți lua mințile. Era ceva interzis pentru mine,ceva ce nu aș putea să am.. sau poate aș putea?
-Se pare că din nou va ploua,sunetul ei mereu îmi aduce noroc căci apărea curcubeul.
Vorbea ca un înger după glasul său,nervi ei devenise acum liniște fără vulcanul de care îmi vorbise Sunshine. Asteptam un mesaj de la părinți mei cum se simt acolo,voiam să-i văd însă nu eram sigur dacă voi reuși să o fac.. Biletul de avion era destul de dimineața iar eu nu știam dacă voi reuși să-mi iau rămas bun până anul viitor..
-Și eu care voiam să ieșim să mergem după ore în parcul de distracții.
-Parc de distracții? spun către Seungmin și Paimon,Lee Know vorbea cu Leila despre ceva proiect ce nu ne implică pe noi. 
-Da,aveam nevoie de anumite plante mai exact de flori din parcuri pentru proiectul lui Leila si Lee Know.
Am ridicat din sprânceană către ei. Proiect cu flori? Se vede ca profesoara iubea să-și puna elevi pe drumuri,și nu orice flori.. Ce botanică de fițe dorește doamna Petty.
-Mergem pe sfârșit de săptămână pentru că ploaia să se liniștească. Mi-a zâmbit când și-a întors privirea către mine,Oh doamne.. Paimon..
După ce am început să vorbim despre planurile de sâmbătă și duminică. Profesoara ne-a chemat să intram în clasă. M-am dus și eu cu ei,știind că profesora nu îmi va spune ceva și din contră se va bucura. Mi-am aruncat ochii prin clasă și când prezența mea s-a văzut, toate fetele se uitau la mine de parcă văzuseră cel mai frumos băiat din întreaga lume. Aish nu sunt atât de frumos pe cât toată lumea credea..
Am stat ora de română lângă ea,o vedeam ca începea să devină agitată în preajmă mea dar nu știam de ce ar face asta.. Mai ales privirea ei pierdută când se uita la mine,cum se bâlbâia si cum își mișca ochii stânga dreapta când spuneam ceva ce ar deruta-o puțin.
-Hyunjin? Mă striga Seungmin cu o privire perversă către mine.
-Da,sunshine? Râd către el.
Paimon încă era pierdută în caietul sau unde desena ceva dar nu puteam vedea atât de bine,era ceva sters și vizibil doar de aproape. Îmi face semn să mă uit la ceea ce făcea,se pare că desenase copacul din fața căminului. Deci să înțeleg că-i plac copaci și florile de Sakura.. Am înghițit în sec când am privit-o uitându-se la mine și râzând de mirarea mea.
-De ce te miri așa,Prințule? ducându-și mâna la gură,acoperind-o si ducându-și capul ușor în jos. Doamne ce fată frumoasă..
-Sfinte! Paimon,desenezi atât de frumos! Spun uimit către ea de parcă nu mai văzusem în viața mea un desen cu acel copac.
-Haide,nu spune asta.. N-am talent însă sunt doar o amatoare. 
-Amatoare.. Spui tu,huh? 
Mă uitam la buzele sale și la ea în același timp,mă apropiam ușor de ea până s-a lipit de peretele său ce zacea liniștit până s-a lipit de el,m-am uitat în jur deja era pauză și nimeni nu mai era în clasă. Am rămas singuri..
-Spune-mi ai de gând să-ți retragi cuvintele sau te fac să le retragi? Apropiindu-mă periculos de aproape de buzele sale rozali,doamne voi murii..
-A-Amm,d-de ce întreb-bi.. Se uită speriată și panicată la ochii mei fugind apoi cu privirea către buzele mele dornice să-i sărute buzele.