¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

51

-Tata.. unde este? 
-În camera lui,ai adormit când ne jucam cărți în curte. Erai la mine în brațe și te-am adus aici.
-Cum se simt?
-Iubito.. se simte bine,dar ce s-a întâmplat? Punându-mi capul peste pieptul lui și linistindu-mă că acum este cu mine,lângă mine,aproape.
-Doamne..mulțumesc. Am șoptit și am adormit la loc în brațele sale,eram protejată de cele rele când mâinile lui erau peste corpul meu. Eram un copil neajutorat,iar el mă ajuta.
Când m-am trezit Hyunjin nu mai era lângă mine plecase,m-am ridicat din pat frecându-mi ochii și întinzându-mă puțin.
Am coborât în bucătărie în pijamaele căci erau lejere și nu-l găseam pe Hyunjin sub nici-o formă posibilă. L-am strigat până să ajung și nu era.
Am urcat în camera părinților mei și am bătut la ușă,atunci am simțit un fior pe șira spinarii..
Am deschis ușa și mama era în fața patului și cu ochii în lacrimi auzindu-i nasul cum și-l targe,Hyunjin stând lângă ea și uitându-se în pat. M-am apropiat de pat și când Hyunjin aude pași mei se întoarce,speriat mă strigă și mama se întoarce și ea la mine.
-Paimon.. NU.
-Ce s-a întâmplat,accelerându-mi mersul spre pat.
-Stai..nu veni te rog. Spune Hyunjin către mine.
-De ce.. și am ajuns în fața lui.
-Haide să mergem..
-Nu,lasă-mă să vad. Te rog.
-Paimon nu face as..-
Când l-am văzut pe tatal meu dormind,și nu normal având gura deschisă și ochii la fel uitându-se spre ușă,am simțit că cerul este deasupra capului meu rupându-se și curgând din el apă,apă care deveneau lacrimile mele ,reci peste fața mea.
-Tată? Spun către el,dar nu îmi raspunde. TATA,MĂ AUZI? Am strigat fără să îmi dau seama către el,nu..nu,doamne te rog..
Hyunjin mă ținea în brațe încercând să mă facă să ieșim din acea cameră,știind că voi avea o criză serioasă. Acum mă ținea dar am ajuns lângă el. 
-Tată sunt aici,răspunde-mi te rog.. TATĂ! spuneam în timp ce plângeam către el,către persoana care nu îmi răspundea..voiam să o facă.
-Paimon..
-LASĂ-MĂ,DĂ-MI DRUMUL.
M-a luat pe sus ridicându-mă și scoțându-mă afară din camera,nu voiam să-l las acolo. Nu trebuia să fie mort,LA DRACU NU. 
-Paimon,sunt aici lângă tine. Spune mama și îmi pune mâna peste umăr. Eram pierdută acum,mă calmasem și plângeam,acum doar curgându-mi lacrimile și lăsându-mi un gol în inimă.

Când tatăl meu ajungea la cer,astazi.. ziua în care îmi luam la revedere de la el am spus ca durerea din mine nu va mai pleca niciodată,o bucată din inima mea a plecat cu el și nu mai aveam niciodată să-i văd mâinile mângâindu-mi rana. Zilele în care am stat în casă am visat liniștit,uimindu-mă căci nu am avut nici un cosmar,mama nu m-a lăsat să-l văd nici un minut cât timp a fost la capelă. Astăzi era drumul lui,Hyunjin era lângă mine ajutându-mă să îmi revin dar i-am spus că nu vreau să vorbesc în momentele de acum. Trebuia să-i explic.. era momentul să-i spun asta,trebuia să-mi știe trecutul. I-am promis în acea zi că-i voi spune adevarul și momentul va veni,astăzi.
Mergeam către cimitir,nu am putut să-l văd dar m-au adus aici când totul era gata sub pământul rece și cu mormane de flori peste el. Voiam să-mi trag hainele de pe mine și să le pot pune pe post de mănuși să-i trag pământul de pe el. O puteam face și cu mâinile goale dar lui nu i-ar place asta,să mă vadă murdară.
-Tată? Acum.. suntem aici,lângă locul unde îmi spuneai că deși trandafirii vor muri,florile vor fii cele care nu vor plânge ci noi,dar în momentul în care ai venit acasă având să plec la școală fiind ziua mea. Mi-ai adus o floare,mai exact un trandafir alb și mi-ai spus că mă iubești,atunci am plâns iar tu m-ai luat în brațe spunându-mi că trandafirii și nici florile nu plâng. Mi-ai spus că viața este grea dar mereu să mă uit la cer,acolo este cineva care mă va liniști,căci nu erai toată ziua cu mine și voiai să mă uit acolo,fiind amândoi sub același cer. Când ți-am spus că într-o zi te voi pierde nu m-am așteptat să-mi spui că îngerii nu mor ei doar se odihnesc. Tati..
Norii erau negri,dar nu ploua. Vântul era rece dar fără urmă de ploaie în ziua asta,era trist până și cerul că pe pământ nu va mai fi omul care aduce câmpilor culoare,cerului claritate și norilor alți nori pentru a nu fii singuri.
-Paimon.. aud glasul lui Hyunjin,luându-mă de umăr ușor, dacă nu mă prindea de umăr urma să cad peste tata,ceața din fața ochiilor mei erau acum  tot ce vedeam,fără clariate în ceva..