¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

52

M-a luat de mână și i-am spus tatei că-l iubesc și ne vom revedea,să aibe grija de el acolo unde ajunge printre îngeri. Mama era și ea lângă mine ținandu-mă de spate și dorindu-și să nu mai plâng. Am încercat să mă opresc dar n-am reușit,lacrimile veneau singure fără să le pot oprii.
-Hyunjin,ai grijă de ea te rog. Eu trebuie să plec acum.
A plecat uitându-se la mine,nu știam de ce pleacă dar în acest moment nu mă simțeam eu, să-i fiu interogatoriu.
-Iubito,vrei să mergem acasă?
-Nu.. doar du-mă undeva,deprate unde să fim doar noi doi. Am urcat în mașină și am plecat stând în față pe scaun și nescoțând un cuvânt,nu aveam ceva de spus chiar dacă voiam. Eram între două stări cea de a țipa și cea liniștită,calmă căci acum este la ceruri.
-Vreau să știu dacă ai nevoie de ceva,am apă aici. Întinzându-mi apa și cu un zâmbet care mi-a făcut lacrimile să vina mai puternic. Era al meu..
-Mulțumesc. Am spus și am tras aer în piept încercând să-mi calmez avalanșa puternică de sentimente.
-Am ajuns,iubire.. uitându-se la mine și apoi ieșind,deschizându-mi portiera.
Mi-a prins mâna eram la malul unde voiam să mergem aseară. Ne-am așezat și m-am uitat la podul pe care mergeai,erau doi porumbei dormind și apoi prin fata noastră,a trecut un fluture venind la noi. Așezându-se pe o floare și stând tot timpul lângă noi. 
-Paimon.. vreau să-mi spui ce te presează,știu nu este momentul dar simt că vei exploda.. că ai nevoie să-mi vorbesti.
-Mereu ai simțit asta,și a fost corect. Acum este momentul să-ți spun..
-Adică?
-Ți-am promis în acea zi că o să-ți spun despre familia mea,m-ai înțeles atunci iar acum îți voi spune,mă voi deschide. Simt că momentul este acum,iar durerea mea chiar dacă nu v-a pleca se va liniști căci vei știi răspunsul la întrebările tale. Am spus-o și am tras aer în piept închizând ochii. Mi-a prins mâna.
-Sunt aici lângă tine,până dimineață,până zilele viitoare și toată viața. Dar acum vreau să-ți aud glasul.
-Când te-am cunoscut n-am știut că mă voi atașa de tine,erai genul dur și plin de aroganță. Exact ca tatăl meu iar asta m-a făcut să mă gândesc că poate dacă mă voi îndrăgosti durerea din mine se v-a aplifica. Când am venit la liceu am spus că mama și tata poate au nevoie de timp impreună,am plecat și am venit la cămin. Nu aveam idee că totul se v-a schimba atât de tare,tata s-a îmbolnăvit de nervii la fel și mama. Au rămas singuri și au început certurile și când eram eu acasă bătăile dintre ei erau la fel de frecvente,primea palme peste palme mama. S-a îmbolnăvit într-o zi când eram mică,am oftat. A ajuns la spital iar tatal meu nu era acasă fiind plecat la muncă,am sunat la salvare și am spus că mama a căzut jos,avea un preinfarct iar ea nu mai putea vorbii,mâinile nu le putea ridica. M-am speriat de moarte,atunci am crezut că o voi pierde. Mi-a spus să o sun pe Tessa,ca mă v-a lua la ea până ea va ajunge acasă. Aveam sapte ani dar gândeam mai dezvoltat ca restul de vârsta mea. M-am uitat la cer,și apoi la fluturele din fața mea. A venit ambulanța,am continuat și atunci am văzut-o pe mama cum pleacă pe acea targă cu restul oameniilor care se îngrijorau. A venit un domn în alb,cu o acadea în forma unui fluture, galbenă și mi-a zambit. Întrebându-mă dacă sunt singură la părinți,am dezaprobat din cap și mi-a spus dacă vreau să o sunăm împreună pe Tessa,căci mama i-a spus ce trebuie să fac. A sunat și m-a luat de mână,o mână caldă ce nu simțisem la tatăl meu și m-am simțit lângă el bine,bine căci a avut grijă de mine.
Când Tessa a venit aici,m-a strâns tare în brate și mi-a spus că este lângă mine,ca mami nu v-a păți nimic. Nu aveam nici-o stare cum să reacționez la ce se întâmplase însă când acel bărbat în alb a plecat,am început să plâng. Am simțit că a plecat cu mama cu tot,desi ea era la spital.. Acel om mă salvase,nu doar pe mine ci și pe mama. Căci dacă stăteam ascunsă în casă riscam să fiu acum departe de aici,mai repede decât tata.. 
-Adică..? Mă întrerupe Hyunjin speriat de tot ce am spus până acum.
-În acea seră lângă casa noastră se făcuse un incendiu care îmi arse jumatate din cameră,și dacă el nu mă luse în cele din urmă rămâneam moartă,în camera mea..