Iubire Interzisă -- h.s fanfic

10. Informaţii

Am simţit cum pământul îmi fugea de sub picioare. Iubitul meu tocmai îmi spuse că m-a transformat într-un vampir? Asta trebuia să fie o glumă proastă. M-am uitat la fiecare în parte, dar cu toţii erau cât se poate de serioşi. Am privit câteva clipe în gol, spre termosul din care curgea un firişor de sânge. Îl simţeam ca şi cum  mi se prelingea pe propria-mi piele. Voiam să mă reped la el şi să ling tot ce mai putea fi găsit. Ce tot spun?! Am clipit de câteva ori, simţindu-mi deja ochii în lacrimi. I-am şters cu podul palmei. Simţeam că ardeam, dar eram îngrozită ca nu cumva focul să îşi facă apariţia în  interiorul meu. Dacă senzaţia aceea reapărea, nu mai eram vinovată de acţiunile mele. Nici o regulă a realităţii şi normalităţii nu se mai aplica. Am început să râd în hohote. Însă, nu eram nici pe departe amuzată de situaţie. Mi-am dat capul pe spate, firele de păr ce mi se lipiseră pe frunte din cauza transpiraţiei făcând acelaşi lucru. Când mi-am revenit în simţiri, ochii mei au cercetat tot ce îi înconjura. Încă mai aveam un zâmbet micuţ. Ironia sorţii, am numit-o. Mereu mi-am dorit să fiu mai specială, mai ciudată. Ei, bine, mai specială decât atât nici nu cred că puteam fi. Toţi cei din jurul meu se uitau la mine ca şi cum aş fi fost o nebună. Cu toţii, mai puţin femeia cu termosul. Ea mă privea grijuliu, empatică, ca şi cum ar fi înţeles prin ce trec. Dar nu avea cum să ştie... Mai întâi părinţii mi-au divorţat, după ceea ce părea a fi un mariaj fericit, m-am mutat într-un oraş complet necunoscut mie, m-am îndrăgostit pentru prima oară şi iubitul meu m-a transformat într-un vampir. Ultimele două în mai puţin de o săptămână. 

-Eu sunt Rose! am întins mâna spre femeia cu termosul. 

-Eu sunt Anne. îmi prinse mâna sigură pe ea.

 Atingerea ei mă ducea cu gândul la Harry. Tresărind destul de violent, m-am întors spre stânga. El stătea acolo, cu capul plecat, murmurând ceva. Chiar şi cu noul meu super-auz nu puteam să-i desluşesc vorbele. Am făcut un pas mai aproape de el. Nu ştiam ce ar fi trebuit să fac. Mă simţeam ciudat, pentru că ştiam că se crede vinovat pentru ce am devenit. Chiar era vina lui, într-un fel, dar mă salvase. Da, mă transformase într-un...vampir, dar nu puteam să mă supăr pe el pentru aşa ceva! "Logic, Rose! Supără-te pe el dacă se culcă cu altă fată, dar iubeşte-l când te transformă într-un monstru!" Subconştientul meu era partea din mine pe care o uram cel mai mult. Voia mereu să îmi amintească părţile negative ale unei situaţii. M-am întors spre Harry complet, atingându-l uşor cu mâna pe umăr.

-Iubitule? am şoptit, temătoare.

În secunda următoare, şi-a ridica capul, privindu-mă în ochi. Nuanţa lui de verde minunat pe care o adoram se transformase într-un verde foarte închis, ce aducea mult prea mult cu negrul. M-am cutremurat când am văzut câtă suferinţă ascundeau. Am mai făcut un pas spre el. Îmi urmărea cu privirea fiecare mişcare. Şi eu făceam acelaşi lucru, de teamă ca nu cumva să mă respingă. Nu îmi era frică de el. Nu în acel sens. Chiar dacă ştiam că avea multă, foarte multă forţă, nu credeam că m-ar fi lovit vreaodată. Când mi-am aşezat şi cealaltă mână pe umărul său, nu a făcut nimic altceva în afară de a se holba la mine.

-Harry, nu mă îmbrăţişezi? vocea îmi era tremurătoare.

 Dacă îl pierdeam şi pe el, aveam să mă închid într-o cameră şi să plâng. Eu nu plângeam niciodată, decât în cazuri de urgenţă maximă. Dacă l-ar fi pierdut pe Harry, cred că mi-aş fi înfipt un ţăruş în inimă. Am chicotit mintal. Se pare că am evoluat și în treaba asta. Era nevoie de mai mult decât un cuțit să mă omori.

-Tu vorbeşti serios? vocea lui era răsunătoare. 

M-am speriat de tonalitatea înaltă a acesteia şi m-am depărtat de el. Însă, când îmi văzu expresia feţei, veni repede la mine şi mă strânse la pieptul său. Nu am mai aşteptat nici o secundă în plus şi mi-am încolăcit braţele în jurul gâtului său. L-am simţit cum îşi afunda faţa în părul meu, inspirând adânc. Genele sale îmi gâdilau pielea când le flutura frenetic. După câteva minute în care nu am făcut nimic altceva în afară de a ne îmbrăţişa, el se depărtă brusc.