Iubire Interzisă -- h.s fanfic

19. Trecutul afectează şi prezentul

Harry P.O.V

M-am uitat adânc în ochii ei căprui, atât de frumoşi. Tocmai simplitatea şi banalitatea lor îi făceau atât de speciali. Trebuia să fiu sigur că ştia ce voia. Speram că încercase să îşi facă măcar o idee a ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Avea o imaginaţie bogată, dar cu siguranţă nu ghicise ce se întâmplase cu adevărat.

-Bun, am început eu, oftând adânc. Aşa cum ştii, totul s-a întâmplat acum douăzeci de ani.

Rose aprobă din cap, nerăbdătoare, dar în acelaşi timp oarecum speriată. Dacă ea era speriată, înseamnă că eu eram de-a dreptul terifiat. Nu voiam să îi spun ce făcusem. Era un lucru stupid pentru care aveam, totuşi, scuze, dar oricum nu mai contau. Faptul era deja făcut, iar eu nu mai aveam cum să întorc timpul. Evitam cât de mult puteam să îi povestesc şi ei, pentru că îmi era teamă ca nu cumva să plece. O iubeam şi ştiam că şi ea mă iubea pe mine, dar dacă avea să mă considere un monstru după ce afla? Trebuia să îi spun, chiar dacă nu îmi doream de loc asta. Şi totul numai din cauza lui Kendall. Va plăti "plaja" aceea! (gândiţi-vă la pronunţia cuvântului "plajă"  în engleză) 

-Pe atunci nu îi cunoscusem încă pe băieţi şi nu locuiam în Londra. Eu sunt original din Holmes Chapel. Tatăl meu şi mama mea erau vampiri, aşa că şi eu sunt tot vampir. Sunt nevoit să îţi explic cum a decurs relaţia mea cu Kendall, pentru că altfel nu ai putea înţelege de ce şi sub ce context am făcut ceea ce am făcut. Ne-am cunoscut la un bar. Mă dusesem acolo cu prietenii mei de atunci după un antrenament de fotbal. Am ştiut din prima clipă în care s-a aşezat lângă mine că era vampir. Prietenii mei erau oameni, aşa că ei nu observau nimic neobişnuit la ea, în afară de faptul că era foarte, foarte frumoasă. Am vorbit ceva timp, după care am realizat că prietenii mei mă lăsară singuri cu ea. Am continuat să vorbim, după care am condus-o până acasă. Te voi scuti de detaliile care oricum nu te interesează! am adăugat eu grăbit, lăsâdu-mi ochii în pământ. Oricum, am avut o relaţie ascunsă cu ea timp de şase ani. În acest timp, eu, mama şi Robin ne-am mutat în casa aceasta şi i-am cunoscut pe băieţi. Stătusem deja aproape zece ani în Holmes Chapel de când m-am oprit din îmbătrânit, iar lumea începuse să devină suspicioasă. Mi-am reluat studiile aici, iar pe Kendall am lăsat-o acolo. Vorbeam foarte des la telefon, dar a trebuit să am o relaţie falsă cu Taylor. Stuart a aflat de prezenţa noastră în oraş şi cred că se simţea ameninţat, pentru că ne-a ameninţat că ne dă în vileag sau ceva de genul acesta dacă nu facem un pact. Oricum, faza e că am fost "împreună" cu Taylor, dar nu renunţasem la Kendall. Continuam să vorbim, iar după ce s-a mutat aici s-a şi împrietenit cu Taylor.

M-am oprit şi mi-am ridicat ochii spre ea. Nu se uita la mine. Fixa peretele din spatele meu, ascultând cu tot interesul ce spuneam. Mă speria privirea ei fixă, dar nu aveam de gând să comentez ceva. Trebuia să îi dau puţin timp să se acomodeze cu noile informaţii.

-Continuă, spuse ea pe un ton serios, după câteva secunde de linişte deplină.

Nu voiam să o fac, mai ales pentru că ştiam că toată familia se afla la uşă şi trăgea cu urechea. Şi, totuşi, trebuia să o fac.

-Exact înainte să plece fără urmă, m-a rugat să îi fac o...favoare. Pe atunci credeam că eram îndrăgostit de ea, aşa că am acceptat fără să mă gândesc de două ori. M-a pus să îi promit că nu o voi dezamăgi, iar eu am făcut-o. Una dintre cele mai mari greşeli din viaţa mea.  Seara următoare eram cu Taylor şi Kendall la o petrecere, căutând cea mai frumoasă fată de acolo. Kendall voia să ştie că puteam cuceri cea mai populară fată şi că voi fi bine după ce mă voi despărţi de Taylor. Cel puţin, aşa mi-a spus atunci. Ei bine, m-am îmbătat, Kendall s-a asigurat că o ia pe Taylor de acolo, iar eu m-am pus pe treaba. Am găsit cea mai drăguţă fată de acolo, i-am oferit câteva băuturi şi apoi m-a întrebat chiar ea dacă vreau să o conduc acasă. Nu mă mai hrănisem de cinci ore, iar alcoolul mă făcea şi mai flămând decât eram deja. Am acceptat şi am chemat un taxi. Observasem încă din maşină cum mă privea şi nu puteam spune că nu eram mândru de faptul că am reuşit să o agăţ. Înainte să intre în apartamentul ei, ma sărutat "de noapte bună". Pentru ea sărutul acela se transforma în ceva, iar pentru mine în altceva. Îmi era din ce în ce mai foame şi nu m-am mai putut stăpâni. Am intrat amândoi în apartament şi apoi am muşcat-o. Am muşcat-o de gât, exact în locul cel mai sensibil. Mi-am dat seama la un moment dat de ceea ce făceam şi nu era prea târziu, aşa că i-am băgat venin în sânge. Am transformat-o în vampir, iar ea era încă conştientă. Când am terminat, m-am uitat la ea. Avea sânge pe tot gâtul, iar pupilele ei dilatate la maxim îmi urmăreau orice mişcare. Tocmai distrusesem pe vecie viaţa unei fete drăguţe cu un viitor strălucit. Nu mă puteam împăca cu gândul. Nu o puteam lăsa aşa, semi-moartă. Aşa că...am dus-o în baie, am aşezat-o în cadă şi i-am înfipt un ţăruş în inimă.

Am simţit cum patul se cutremură uşor. Priveam încă în pământ şi îmi era foarte teamă să ridic ochii. Am făcut-o, totuşi, când patul se cutremură din nou. Rose mă privea terifiată, cu lacrimi în ochi, sughiţând în încercarea să nu plângă în hohote. De această reacţie îmi fusese cel mai teamă. Nu voiam să o văd uitându-se la mine cu frică, crezând că sunt un monstru. I-am luat mâinile într-ale mele, încercând să o calmez, dar şi le-a retras repede. Nu mă mai privea şi îmi puteam da foarte uşor seama că îi era frică de mine. 

-Cum ai putut să faci aşa ceva? spuse ea cu glas scăzut, printre sughiţuri.

-Îţi spun sincer, nu ştiam ce se întâmpla cu mine, cu ea. Eram speriat...

-Nu, nu înţelegi. rosti ea, pe un ton normal. Cum ai putut să te gândeşti să o înşeli practit pe iubita ta?! vocea sa creştea în intensitate, până ajunse la un strigăt. Dacă eu ţi-aş spune să te culci cu alta, ai face-o? Spune-mi, ai face-o?

-Dacă aşa vrei tu, da!

Nu mă puteam abţine să nu ţip. Eram din ce în ce mai nervos, mai ales pentru că nu ştiam ce voia să îi răspund de fapt. Aş face orice mi-ar spune ea, chiar dacă aş şti că e greşit. Ce naiba, asta ar trebui să fie un compliment!

-Şi dacă ţi-aş spune acum să mă părăseşti şi să te întorci la relaţia aia idioată cu Taylor şi Kendall? 

-Nu te voi părăsi, orice ar fi!

De acest lucru eram foarte sigur. Nu înţelegeam în continuare de ce era atât de supărată şi care a fost toată treaba aceea, dar nu aveam de gând să o părăsesc pentru asta.

-Păcat, pentru că o fac eu! ţipă ea la mine, după care se opri şi mă privi direct în ochi.

Eram amândoi în picioare în faţa patului, unul cu faţa la celălalt. Nu, aşa ceva nu se întâmplase! Rose se despărţise de mine pentru o prostie ca relaţia mea falsă cu Taylor?!

-Glumeşti, nu? am întrebat-o eu, cu vocea sugrumată.

Aşteptam ca băeţii să iasă din dulap cu o cameră video şi să îmi spună că totul a fost o glumă proastă şi Rose să mă sărute. Dar nu se întâmplase asta. În schimb, ea îşi coborî ochii în pământ şi îmi răspunse sigură pe ea:

-Nu, Harry, nu glumesc! Thomas a avut dreptate în privinţa ta! M-a avertizat, mi-a spus cum eşti tu de fapt, dar nu am vrut să îl ascult. Am vrut să cred că eşti o persoană bună, nu nesimţitul pe care îl descria el. Dar, se pare că m-am înşelat amarnic.

-Ce ţi-a spus tocilarul acela despre mine? 

Ştiam eu că trebuia să îi sparg capul când am avut ocazia! Dacă se despărţea de mine din cauza unor tâmpenii pe care i le-a băgat el în cap aveam să îl las traumatizat pe viaţă!

-Nu este treaba ta ce vorbesc cu Thomas sau cu prietenii mei! Ieşi afară din camera mea şi dacă îndrăzneşti să te atingi de el, jur că îţi înfig un ţăruş în inimă în timp ce dormi!

Simţeam cum furia era înlocuită de tristeţe şi lacrimile îşi făceau loc în ochii mei. Nu trebuia să mă vadă aşa, vulnerabil. Cu siguranţă nu acum. I-am întors spatele şi am ieşit din cameră, trântind uşa după mine. Ştiam locul perfect în care să mă duc şi cine mă poate alina în astfel de momente.