Iubire Interzisă -- h.s fanfic

2. O nouă viaţă

Uşa se deschise. Tata păşi înăuntru, plin de entuziansm. Holul era foarte mic şi dădea direct în sufragerie. Unul dintre pereții acestuia era făcut integral din sticlă. Totul era atât de alb, încât doar datorită acestui lucru camera părea iluminată. Canapeaua mare şi albă trona în mijloc, cu o măsuţă de cafea în faţa ei. Pe peretele opus era o plasmă gigantică. Noua mea locuinţă mă lăsă fără cuvinte.

-Tată, cum vei plăti chiria? Totul este atât de modern şi casa este deja mobilată!

-Rosie, nu stăm cu chirie. chicoti când îmi văzu sprânceana arcuită. Am cumpărat apartamentul acum ceva timp.

Nu îmi imaginam cum de avea atât de mulţi bani încât să îşi permită un astfel de apartament. Eram sceptică, iar el ştia că nu scăpa până nu îmi spunea adevărul.

-De unde ai avut bani să îl cumperi după divorţ?

Ezita să îmi răspundă. Mi-am îngustat ochii, avertizându-l astfel că nu mă jucam. Chiar voiam să ştiu cum şi-a permis să ia o locuinţă ca aceasta. Era adevărat că aveam bani, dar nu atât de mulţi cât să achiziţionăm ceva atât de mare. 

-Păi, ştii tu... Stuart l-a cumpărat pentru noi.

Eram şocată şi cred că era evident. Nu mă mira doar faptul că logodnicul femeii ce m-a crescut ne-a cumpărat un apatament atât de mare, ci şi faptul că tata a acceptat. De obicei era foarte orgalios. 

-Oh, ce drăguţ! am pufnit ironică şi furioasă. Ne ia o casă în semn de iertare pentru că ne-a luat mama.

Nu era şi mama lui, dar înţelegea ce voiam să spun. Simţeam cum eram din ce în ce mai nervoasă. Cum se presupunea că ar trebui să stau într-un loc ştiind că nu îmi aparţinea nici mie, nici tatălui meu?!

-Rosie, nu trebuie să te superi. Ştia că ne aflăm în impas financiar şi s-a gândit să ne ajute, atâta tot. Plus că a făcut contractul pe numele meu, aşa că am drepturi depline asupra apartamentului. 

Nu mă ajuta prea mult ce îmi spuse, dar nu voiam să cauzez o scenă. Nu atunci. Am deschis o uşă la întâmplare şi am dat peste o cameră mare, albă în totalitate, evident. Părea a fi camera mea. De unde ştiam? Pentru că toate geamantanele mele erau aşezate exact în mijlocul ei. Am intrat în cameră şi am observat că nu aveam niciun covor. În stânga mea, lângă peretele ce o despărţea de living, era o măsuţă de machiaj foarte cochetă, aş putea spune. Avea beculeţe de jur împrejurul oglinzii, exact ca acelea pe care le vedeai în poze. Patul era la o distanţă relativ mică de ea. Spre uimirea mea, era deja făcut, cearşafurile tot albe, sunt sigură, fiind acoperite de o pătură bej. Geamurile (pentru că erau două) se aflau pe peretele exterior, în cealaltă parte a camerei. Aveam draperii bej şi albe. Trebuia să recunosc că eram destul de impresionată. Sincer, nu mă aşteptam să îmi placă, dar mă puteam acomoda cu acest stil de viaţă.

În săptămânile ce au urmat, eu şi tata am vizitat oraşul, inclusiv liceul. AM făcut un mic tur, din care nu am reţinut nimic, desigur.  Aşa a trecut timpul şi prima zi din noul an şcolar a început. De obicei, nu eram emoţionată, însă de acea dată nu simţeam nimic altceva în afară de emoţii. Voiam să arăt bine şi să fac o primă impresie bună, nimic mai mult. Mi-am luat veşnicii mei blugi negri, cu o cămaşă albă, nu chiar transparentă totuşi. Părul mi l-am lăsat pe spate, făcându-i câteva bucle la vârfuri. Aşa, acum arătam bine.  Tata mi-a împrumutat maşina lui, pentru că el urma să stea acasă restul zilei. Am condus liniştită, consultând harta din când în când harta. Am avut timp să îmi dau seama pe unde trebuie să merg, dat faptul că erau nişte cozi infernale şi totate către unicul liceu din zonă.  Am parcat Mercedesul lângă un Volvo gri, din care ieşi un băiat, în acelaşi timp cu mine. Mă analiză puţin, la fel şi eu pe el. Avea părul şaten, dar ochii îi erau albaştri. Aşa ceva chiar nu mai văzusem. Am încercat să-i zâmbesc, dar probabil că am făcut doar o grimasă nostimă, pentru că izbucni în râs.