Petrecerea asta nu este deloc precum mă așteptam. Este plin de adolescenți cretini la totul colțul, a căror hormoni dau pe dinafară.
Nu-mi place să o recunosc, dar Eric avea dreptate.
Până și Megan m-a părăsit în favoarea unui băiat cu un an mai mare decât noi, pesemne unul dintre prietenii lui Roy. Și dacă este să aduc aminte și de gazda acestui eveniment ratat, îl zăresc cum se îndreaptă spre mine, cu două pahare de plastic în mâini.
— Trebuie să recunosc, Summers. Ai curaj, îmi spune, întinzându-mi unul dintre pahare. E doar bere, chicotește, pesemne văzându-mi reticența.
Pentru o clipă, mă gândesc dacă e o idee bună să-i accept băutura, iar răspunsul meu nu întârzie să apară.
— Pas. Am ajuns la concluzia că alcoolul nu este pentru mine.
— Ce te-a făcut să te răzgândești? mă întreabă, luând o gură zdravănă din paharul pe care mi-l oferise mie cu câteva secunde înainte.
Este îndeajuns să-mi amintesc de seara în care aproape că am vomitat pe Eric, asta după ce am făcut un cocktail în stomacul meu.
— Nimic special, ridic din umeri, evitând în mod intenționat să mă întind la șuetă cu el.
— Observ că nici vorbăreață nu mai ești. Ce ți-au făcut, Summers? Te-au spălat pe creier? mă ia peste picior, semn că are mai mult alcool la bord decât se află în cele două pahare.
— Tot ce se poate. Dacă au făcut-o, este evident că nu aș avea cum să mi-o amintesc, nu-i așa? îi servesc o replică pe măsură, băgându-l în ceață.
— Nu știu despre tine, Holli, dar eu am nevoie de o tărie. Ședere plăcută, face o reverență în fața mea, răsucindu-se pe călcâie și agățându-se de gâtul unuia dintre prietenii lui idioți.
Scrâșnesc din dinți, simțind cum îmi pierd toată răbdarea.
Abia aștept să pun mâna pe Megan și să o fac albie de porci. Cine se crede să mă părăsească în mijlocul petrecerii? Nici lui Eric nu i-am oferit acest drept.
Înfuriată, mă pornesc spre sufragerie, acolo unde știu că am văzut-o ultima oară. În treacăt, mă lovesc de câțiva dintre colegii din liceu, printre care și Alice, o nesuferită cu care m-am înțepat încă din generală.
Evident, nu reușesc să trec neobservată de radarul ei, iar când dă cu ochii de mine, își deschide imediat gura spurcată.
— Holli Summers, ce onoare, replică în batjocură. Am auzit că te-ai mutat din oraș, comentează, sprijinindu-se de umărul uneia dintre cățelele care o urmează peste tot.
— Tu dintotdeauna ai auzit prost, îi dau peste nas.
Ofticată, se strâmbă, dar nici măcar asta nu reușește să mă impresioneze.
— Am mai auzit și că ai fost paralitică o vreme.
De nicăieri, un cerc se formează în jurul nostru, toți așteptând cu sufletul la gură să ne vadă sărind una la gâtul celeilalte.
Și Dumnezeu știe cât mă abțin să nu îmi înfig mâinile în extensiile ieftine pe care le poartă.
Nu vreau să-mi stric rochia.
Blanca nu mi-ar ierta-o niciodată.
— Holli?
Aud vocea lui Megan de undeva din mulțime și îi ia ceva până să ajungă la mine, apucându-mă de umeri.
— Haide, să mergem acasă.
— Ce s-a întâmplat, Summers? Ți-a mâncat pisica limba? continuă Alice să mă provoace, amintindu-mi că și ea a fost aici în seara în care am fost arestată.
Înainte să-i pot răspunde, Roy se înființează lângă noi cu alții doi, culmea, luându-mi mie partea.
— Dispari, Alice. Întoarce-te înapoi în Țara minunilor, îi servește blondul replica.
— Tu? Tu îi iei apărarea ei? se miră cea din urmă, afișând o mină rănită. Ai uitat ce ți-a făcut?
— Da, frate! Ai uitat unde te-a adus nebuna asta? apare și Ronald din spatele blondinei, fostul căpitan al echipei de fotbal.
Și unul dintre mulții iubiți ai lui Alice.
Capul meu începe deja să fabrice scenarii care mai de care mai macabre, printre care Roy și Ronald luându-se la bătaie.
— Nu țin minte să te fi invitat și pe tine, îi răspunde Roy în schimb, susținut de prietenii lui înfumurați.
Cum am anticipat, sufrageria se transformă în scurt timp într-un ring de box, iar eu o apuc pe Megan de mână, cu intenția de a ne strecura afară fără să fim observate.
Bineînțeles, nu aveam cum să scăpăm bazma curată, mai ales când Eric intră pe ușa din față, având o expresie criminală și pe care nu cred că am mai întâlnit-o vreodată la el.
— Ce naiba?! strigă din toți rărunchii, analizând locul la foc scurt.
Toți ochii se întorc asupra lui, fetele începând să suspine și să șușotească între ele, în vreme ce băieții îl privesc încurcați, iar micul lor spectacol ia sfârșit.
— Cine mai ești și tu? îl aud pe Ronald vociferând, dar nu-l văd și să facă vreo mișcare bruscă.
— Ce cauți aici, Holli? mă întreabă în schimb, displăcându-mi din start felul în care se uită la mine.
Nu știu dacă e furios ori dezamăgit.
Poate puțin din ambele.
— Este vina mea, intervine Megan, pierzându-se cu totul în fața iubitului meu. Eu am convins-o să vină.
Din păcate, are și acest efect asupra ei.
— M-ai mințit, constată Eric, cu o mină împietrită.
— Ba nu! încerc să dreg busuiocul. Ți-am spus voi merge la o petrecere împreună cu Megan. Nu ți-am oferit și adresa exactă.
— O minciună prin omisiune, tot minciună se numește, domnișoară Summers.
Domnișoară?
— Ce este asta? O comedie proastă de dragoste?
Atât eu, cât și Eric, ne întoarcem capetele în direcția cretinului de Ronald, care nu pare că vrea să înceteze cu prostiile.
— Gura, piciule! Adulții vorbesc, scot cuvintele fără să le rumeg înainte.
— Adulți? Când te-ai uitat în oglindă ultima oară, Summers? Ești doar o epavă.
Ce-a urmat, nu pot descrie în cuvinte. Tot ceea ce reușesc să memorez, este viteza năucitoare cu care Eric se îndreaptă spre brunet și pumnul său ridicat în aer, dar a cărui țintă devine altul. Într-o încercare patetică de a-și salva pielea, Ronald îl împinge la înaintare pe Roy, astfel că cel rănit este blondinul.
— Dumnezeule! Asta nu arată deloc bine, încep să turui, prinzându-mi o șuviță între degete.
— Crezi? se răstește el la mine. E numai vina ta, Holli! Trebuia să mă asculți! Ar fi trebuit să mă asculți naibii!
Îl privesc ciudată, deși știu că are dreptate în totalitate.
Pe jumătate aplecat, pocnește din degete în fața lui Roy, dar cel din urmă nu dă vreun semn că ar fi conștient.
Îmi întorc capul brusc când aud sirena unei mașini de poliție, aruncându-le o căutătură urâtă tuturor celor prezenți.
— Cine a chemat poliția? mârâi printre dinți, pregătită să las KO cârtița.
*
Cu jacheta lui pe umeri, aștept cu sufletul la gură momentul în care va ieși pe ușa din metal, cea din capătul opus al secției, exact așa cum mi s-a promis.
Continui să mă plimb dintr-un capăt în celălalt al încăperii, rozându-mi unghiile nervoase, deși acesta nu este un obicei al meu.
În toată nebunia, nu privesc și la persoana din fața mea, izbindu-mă din plin de aceasta.
— Holli? Holli Summers?
Clipesc buimacă, pierdută în timp și spațiu. Dar apoi, la o analiză mai amănunțită, o recunosc. Nici Fiona nu mai este aceeași târfă de acum cinci luni. Părul i-a mai crescut cu o palmă sau două și a abordat și alt stil.
— Ce cauți aici? întreb cu jumătate de gură, zâmbindu-i strâmb.
— Același lucru te-aș putea întreba și eu, îmi zâmbește cu subînțeles. Credeam că ești în Ibiza.
— Am fost. Dar tu?
— Am venit să-mi vizitez iubitul.
— Iubit? întreb și mai năucă.
— Aha, scutură capul amuzată. L-am cunoscut în noaptea când m-au arestat. Viața este o nenorocită, nu-i așa?
— Nici n-ai idee, chicotesc, înghițindu-mi nodul din gât.
— Mi-a părut bine. Să ai grijă de tine, păpușă, îmi spune și mă îmbrățișează înainte să pot reacționa.
— Și tu, prostuțo, murmur din urmă.
Tresar când îi simt respirația în ceafă, iar inima îmi ratează o bătaie sau două.
— Să mergem, Summers. Mi-au ajuns douăzeci și patru de ore la carceră.
Summers?
Deși îmi vine să-l pocnesc în plină figură, îmi înfrânez orice pornire, lăsându-l pe el să o ia înainte. La cum stau lucrurile, asta este o nimica toată în comparație cu ceea ce mă așteaptă acasă.
Și aveam perfectă dreptate.
Când ajungem în camera lui, se deschide și cutia Pandorei.
— M-ai mințit!
— Sunt conștientă de asta, mărturisesc.
— Din cauza prostiei tale, am lovit un băiat nevinovat.
— Știu și asta, șovăi, mușcându-mi interiorul obrazului.
— Mi-am petrecut toată noaptea într-o celulă pentru că am lovit acel băiat, mârâie printre dinți.
— Știu. Eu am fost cea care te-a scos. Ești supărat? îmi fac curaj să întreb.
— Supărat? pufnește, trăgându-și tricoul peste cap. Sunt furios, Holli! strigă cuvintele, determinându-mă să bat în retragere. Ai măcar vreo idee ce o să-ți fac pentru toate astea?
— O să mă expediezi în Ibiza? întreb în spirit de glumă, însă expresia criminală pe care o afișează îmi taie imediat tot elanul. Am înțeles, fără Ibiza.
— Dezbracă-te, îmi cere pe un ton glacial.
— Glumești, nu-i așa? pufnesc indignată.
— Ți se pare că glumesc? accentuează fiecare cuvânt în parte, mutându-se în spatele meu și apucând de marginile rochiței. Te dezbraci tu sau mă lași pe mine? îmi șuieră în ureche, trimițându-mi fiori în tot corpul.
Ei bine, nu așa mă așteptam să se desfășoare prima noastră noapte împreună.
Cu orgoliul la pământ, fac ceea ce-mi spune, dar doar pentru mă sperie privirea pe mi-a atribuit-o încă de noaptea trecută.
— Mergi tot în față, îmi șoptește suav, așezându-și palmele mari și reci pe talia mea.
Mă cutremur la simpla atingere din partea lui și simt cu genunchii amenință să-mi cedeze.
Îl urmăresc cu coada ochiului cum deschide ușa de la balcon și îmi arcuiesc intrigată o sprânceană.
— Ce faci? vreau eu să știu.
Datorită reflexelor sale și a forței brute, mă împinge afară înainte să mă pot impune, închizând ușa pe dinăuntru.
— Ce dracu?! strigă ca din gură de șarpe, lovind cu palmele în ușile din sticlă. Ai înnebunit?
— Dacă eu mi-am petrecut toată noaptea într-o celulă din cauza prostiilor tale, tu o să ți-o petreci pe balcon, doar în lenjerie. Ai grijă, iubito. Am auzit că sunt mari șansă să plouă astă-noapte, îmi rânjește superior.
— Du-te dracu! îi urez.
— Sunt acolo încă din ziua în care mi te-am pus pe cap. Și dacă te gândești să sari, asigură-te înainte.
Casc gura șocată, nevenindu-mi să cred ceea ce Eric îmi face. Și sunt și mai șocată când îl văd că trage de draperii, izolându-mă cu totul.
— Asta nu o să rămână așa, strig cât să mă fac auzită.
Trec mai bine de cinci minute și nu mai aud niciun zgomot. Furioasă, îmi ridic ochii la cer și constat că nemernicul avea dreptate. Stă să plouă și eu sunt blocată afară, în lenjerie intimă.
Ce-am făcut să merit asta?