Cerul de Opal...Minunea cea mare, desprinsa din cele nouazeci si noua de brate ale Arborelui Vietii. Cerul cu nuante de safir, din care au luat nastere toate culorile. Un regat maret, creat pentru noi de Tatal cu ere si ere inainte de nasterea omului ca fiinta.
Salasul Ingerilor, Arhanghelilor, Puterilor, Tronurilor, Corurilor si Veghetorilor. Singurul loc unde se pot manifesta toate cetele ingeresti odata, penultima treapta de sub tronul Tatalui Ceresc.
Cerul de Opal...Locul unde candva se reuneau heruvimii cei cu multi ochi si multe perechi de aripi si serafimii-coloanele de foc si para, pentru a asculta poruncile divine. Aici heruvimii isi deschideau ochii cu adevarat pentru a vedea maretul viitor sortit de Tatal pentru noi si serafimii ardeau necontenit, din prea mare dragoste si dor.
Totul era desavarsit si Unimea ar fi trebuit sa ramana desavarsita, dar dupa rebeliunea lui Lucifer cerurile s-au cutremurat inca o data si Cerul de Opal a devenit locul unde se auzeau acum glasuri aspre, nefiresti si acuzatoare.Sferele sale de lumina scanceau la auzul scrasnetelor de sabii, scuturi si armuri, in vreme ce armata decazutilor ii infrunta pe Cei Nepatati. Curand, razboiul s-a mutat in cerurile de dedesubt, aducand distrugere si plansete, stricand frumusetea locurilor oranduite de ingeri, spirite ale naturii si alti constructori harnici si dedicati misiei lor.
Eu eram unul dintre Veghetorii insarcinati cu protectia oamenilor. Oamenii...pricina acestui razboi tulburator. Jertfa mea a fost gandita cu mult timp inainte de a captura Lumina lui Lucifer inauntrul meu si dupa cum o stim cu totii, nu poti sa schimbi insasi schimbarea. Cerul Noua simtea schimbarea dupa multi eoni de liniste, pace, armonie, iubire si credinta.
Nu am tinut mereu sabia in mana, nici nu am stiut ce inseamna varsare de sange pana cand nu l-am vazut pe Intaiul Heruvim sangerand in Templul Luminii. Niciodata nu am crezut ca aceasta frumoasa culoare va deveni una dintre razele cele mai indragite ale lui Lucifer, care ii va decora regatele din iad. Simbolul durerii si rastignirii a tot ce este Bun.
Dupa ce marele razboi s-a incheiat, fostul heruvim...numit acum Printul intunericului a continuat sa lupte contra fratilor sai oamenii, tesand mii de planuri de inrobire si capturand sufletele tinere, naive, care se intrupau pentru prima oara pe Pamant. Aceste suflete naive si-au invatat insa lectia, au imbatranit si au capatat putere, iar cele care au reusit sa iasa din iad s-au unit sub un singur stindard si nume, folosind un fost regat luciferic ca si cetate de aparare.
Un loc aproape secat de lumina, cuprins de vesnice umbre, mereu zgaltait de luptele care se dau intre oameni si armatele lui Belial.
Mortii-vii, numiti si Deuronomi au fost invinsi in ultima batalie, inchisi in celulele de dedesubt si torturati pentru lumina, iar conducatorul lor s-a pierdut in intuneric, prada de razboi a Printului intunecat. Regatul a ramas populat de palcuri razlete de oameni, care sunt prea tematori pentru a se aduna laolalta si a lupta inca o data impotriva Celor cu ochii negri. Speranta si nadejdea au parasit demult aceste tinuturi si revoltele lor au slabit ca grauntele de nisip spulberat de vant.
Cand totul parea pierdut, Gratia divina a decis sa mai dea inca o sansa oamenilor, trimitand un sol sub forma de luptator. Si acest sol sunt eu.
Fragment din " Cantarile Heruvimului "
De ce ai tradat Lumina, tu spune
Cum s-au nascut Umbrele fara capat?
"De vrei sa cunosti, strabate Genune
Cunoaste durere si planset si geamat".
De ce ti-ai intunecat inima iara
Cum oare lumina pierduta-i din tine?
"De vrei ca sa stii, patrunde in mine
Si trupul tau va cersi ca sa moara."
De ce ma blestemi si pe mine deodat'?
Brat langa brat candva am luptat!
"De vrei ca sa afli, ramai in Infern
Si vei gusta din focul etern!"
In Ceruri e doar un Domn si Stapan
Si vrerea Lui e intoarcerea ta!
Dar Printul se-aprinde si-mi striga cu ura
"Raman Renegatul...Lumina-i a mea!"
IN IMAGINE LUCIFER - PRINTUL INTUNERICULUI