Capitol needitat:
Selyna:
Niciodată nu mi-am imaginat că voi reuşi să ajung în locul în care mă aflu acum, deşi am plănuit fiecare detaliu al răzbunării mele dinaintea exilării mele. Viitorul este întotdeauna un mister, o singură alegere şi totul se schimbă.
Am făcut greşeli. Am rănit persoanele care mi-au fost aproape doar din dorinţa de a le sti în siguranţă şi am fost distantă cu ele. Am crezut că dacă nu voi avea pe cineva pentru care să-mi fac griji, voi reuşi să-mi duc răzbunarea mai repede până la capăt... ce mult m-am putut înşela. N-aş fi reuşit să-l înving pe Andor fără ajutorul prietenilor şi a sufletului meu pereche.
Nu mă pot abţine să nu râd de fiecare dată când îmi amintesc de prima mea întâlnire cu Travis, a fost ură la prima vedere. Desigur, această ură dintre noi era din cauză că legătura noastră nu putea fi completată. Nu îmi eliberasem puterile, iar sigiliul a afectat şi sentimentele avute unul faţă de celălalt.
Acum că Andor a fost răsplătit pentru faptele lui, pot începe un nou capitol al vieţii mele...
- Iubito!
- Hmm! mormăi îndreptându-mi atenţia spre bărbatul ce mă priveşte zâmbind uşor.
- Ceilalţi ne aşteaptă şi cu cât mai repede ajungem acolo, cu atât mai repede putem pleca. Sincer să fiu, cred că aş putea găsi multe alte metode de a pierde timpul, şopteşte privindu-mă sugestiv, iar ochii întunecându-i-se de dorinţă.
Pufnesc, dându-mi ochii peste cap.
- Trav, dacă-ţi doreşti, poţi rămâne. Eu una vreau să petrec alături de ceilalţi, îi răspund amuzată, urmărindu-l cum se încruntă şi bombăne ceva ce nu pot înţelege.
Brusc, ochii lui capătă o strălucire vicleană. Orice plănuieşte, nu e de bine pentru mine, iar bănuielile îmi sunt confirmate când apare în faţa mea şi înainte să am ocazia de a reacţina, mă aruncă pe umarul lui, ieşind din cameră.
- Trav! tip, chinuindu-mă să mă eliberez.
- Da... se amuză. Ai păţit ceva, scumpo?
- Eliberează-mă!
- Hmm! Mai târziu. Acum taci! Cine ştie, poate mă răzgândesc şi ne întoarcem în camera noastră...
- Ce? Trav! îl lovesc jucăuş, acceptând faptul că nu mă va elibera prea curând.
Ieşim din cabana pe care ne-o aleseserăm temporar şi ne îndreptăm spre casa haitei lui Aiden. Vocile, muzica, râsetele şi mârâieturile mă ajută să-mi creez o imagine cu ceea ce se află în spatele uşilor.
- Trav, ma poţi lăsa jos acum, îi sugerez preocupată de reacţia celorlalţi la vederea noastră. Majoritatea nu ştiu de schimbare. Pentru mulţi dintre ei, imagiminile cu nenumăratele lupte dintre noi sunt încă vii în memoria lor.
Travis oftează şi se uită nemulţumit spre mine.
- Of, dragule, nu vreau să produc un şoc în masă...
- Hmm! Şi mi-ar păsa pentru că... mă întrerupe încântat de idee.
Îmi dau ochii peste cap şi mă răsucesc în braţele lui, indicându-i că vreau să mă elibereze. Îmi îndeplineşte dorinţa, însă îşi lasă un braţ în jurul taliei, trăgându-mă imposibil de aproape de el. Îmi face cu ochiul, apoi pornim împreună spre clădirea în care se sărbătoreşte victoria obţinută.
Întind mâna pentru a deschide uşa, dar cineva mi-o ia înainte. Chipul zâmbitor al mamei îşi face apariţia. Femeia ce m-a crescut şi iubit ca pe propriul copil scoate un sunet subţire de bucurie şi mă trage într-o îmbrăţişare sufocantă.
Mă las învăluită de iubirea părintească, răspunzându-i cu aceeaşi căldură, iar Travis îmi mângâie spatele liniştitor, scânteile provocate de atingerea lui, înlăturându-mi fiecare nelinişte.
- Intraţi! Cât mă bucur să vă revăd, am fost atât de îngrijorată! Să nu mă mai faci vreodată să trec prin aşa ceva, sunt prea bătrână pentru asemenea sentimente, mi se adresează.
- Îmi pare rău, ma' !
- Oh! Dragă, ce mult te-ai schimbat, e prima dată când îmi spui aşa, mărturiseşte aproape plângând, dar trece mâna prin parul şaten şi revine rapid la starea de dinainte. Îl îmbrăţişează şi pe Travis, apoi pleacă în cautarea tatei.
Ne îndreptăm spre ceilalţi şi zâmbesc la vederea lor, se pare că în final şi-a găsit fiecare pe cineva.
Ne alăturăm grupului gălăgios, bucurându-ne de un nou început. A trebuit să luptăm din greu pentru a ajunge unde suntem acum. Fiecare persoană din această încăpere ştie ce înseamnă disperarea sau a pierdut pe cineva drag, însă viaţa merge înainte...
Ne scriem destinul cu fiecare alegere pe care o facem, suntem liberi să visăm şi să ne îndeplinim dorinţele, dar la final, ceea ce contează cu adevărat va rămâne pentru totdeauna lângă noi.
Sfârşit!
_____________________________
Dragilor, asta a fost. Sper că v-a plăcut această carte. Vă mulţumesc pentru răbdare, pentru părerile şi sfaturile pe care mi le-aţi lăsat de-a lungul acestei perioade. Deşi, povestea Selynei şi-a lui Travis s-a terminat, celelalte personaje au dreptul la un final fericit, nu-i aşa? De aceea, voi continua să adaug câteva capitole bonus, nu m-am gândit câte vor fi, dar vă urez lectură plăcută!
De asemenea, am început o nouă carte " Ordinul Phoenix" şi nu, nu are legătură cu Harry Potter :)))
Este al doilea volum al acestei carţi, insă n-au legătură una cu cealaltă. M-am hotărât să transform " Din altă lume" într-o serie, sper să vă placă :)
Vă pup şi ne revedem la următoarele capitole! :* :* :*
P.S: copertă nouă, cum vi se pare ?