Numai inceputul

3K 226 4
                                    

                               Capitol needitat

            Selyna povesteste: 


Cateva piscaturi in obraji ma determina sa ies din starea de amorteala. Deschid ochii incet, in fata aparandu-mi chipul lui Mike. Imi tine fata in mainile sale si respira usurat cand vede ca ma trezesc.

Imi dau suvitele de par ce scapasera din cocul improvizat si-mi cazusera pe fata, lasandu-mi palma lipita de frunte. O pelicula subtire de sudoare imi acopera corpul, facandu-ma sa ma simt murdara. 

Imi indrept atentia spre brunet, inca sta langa mine, urmand sa ma traga intr-o imbratisare surpriza. Trec cateva secunde pana sa-mi revin din socul provocat apoi ii raspund cu acelasi gest.

- Nici nu stii cat de ingrijorat am fost... nu te mai trezeai, am crezut ca te-am pierdut. Isi strange bratele mai mult in jurul meu, rasufland usurat. Se departeaza putin, nedandu-mi drumul. Imi cerceteaza cu atentie chipul, cautand urme de rani. In cele din urma se calmeaza aproape de tot si ma saruta pe frunte. Ma bucur de noua senzatie, apoi imi las capul pe pieptul lui. Inchid ochii, punandu-mi in ordine gandurile.

- Ceilalti sunt bine? il intreb observandu-le lipsa.

- Inca nu s-au trezit, insa sunt bine. Iti multumesc!

Devin confuza, iar Mike observa, deoarece continua:

- Ne-ai salvat viata...

Deschid gura pentru a protesta, insa niciun cuvant nu reusesc sa rostesc. Dau negativ din cap, aratandu-i neincrederea mea.

- Poate nu am fost eu de fata, dar tot ce stiu este ca dupa ce ne-am trezit Acasa, impreuna cu tine si ne-am despartit la intrarea in casa, n-am mai vazut nimic. Imi simteam corpul arzand, imi venea sa urlu, dar nu-mi puteam misca corpul. Apoi, dintr-o data parca eram acoperit cu un strat de gheata si tras din inconstienta in care cazusem. M-am trezit si am vazut ca raceala ce ma scosese din acele focuri infernale a fost intunericul tau. Inainte sa pot reactiona ai cazut, nu mai respirai, nu-ti mai batea inima, am crezut ca ai murit....

- Ha! Doar nu credeai ca scapi atat de usor de mine, nu ma las pana nu te aduc in pragul nebuniei, glumesc incercand sa-l determin sa schiteze un zambet si sa uite de ingrijorare, spre bucuria mea, reusind.

- Mike, daca ceilalti nu s-au trezit, unde sunt? 

Ii urmaresc privirea, observand un cerc urias de trandafiri cu spini foarte mari. Isi ridica mana, facand o miscare cu ea prin aer. Ce vrea sa faca? 

Destul de repede, raspunsul intrebarii imi este dezvaluit. Florile incepand sa se retraga in pamant. 

Desigur! Ingerii pot controla natura, fiind puterea lor comuna. Dupa ce nu se mai observa nicio urma a ceea ce a fost cu cateva secunde, corpurile prietenilor mei devin vizibile.

- N-am vrut sa risc sa se mai repete intamplarea aia ingrozitore. Asa ca am facut un scut de protectie. 

- Ai idee ce sunt lianele alea ucigase?

- Arata ca suntem pe drumul cel bun, raspunde. Ti-am spus ca va trebui sa trecem prin multe pana ajungem la '' Ultimul refugiu al ingerilor cazuti'' ... E una dintre probe. Partea rea este ca va trebui sa trecem prin padure, iar acolo va fi de mii de ori mai rau. 

Studiez intunericul creat de copacii ce nu permit trecerea luminii si nu pot sa-mi controlez firul.

- Ce crezi ca ne asteapta acolo? il intreb ingandurata.

- Nu stiu, ofteaza. Insa nu-i nimic de bine...


Din alta lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum