Legatura

2.7K 214 9
                                    

                              Capitol needitat:

                    Selyna povesteste:


          - Stop! am tipat incepand sa ma zbat pentru a ma elibera din stransoarea lui Travis. Mainile lui dispar imediat de pe corpul meu iar eu ma intorc cu fata spre el.

           - Ce? soptesc respirand sacadat, vazand ca sunt singura in incapere. '' Unde a disparut? '' ma  intreb in timp ce intind mana pentru a apuca un prosop. Cu pasi nesiguri ma apropii de oglinda imensa de pe perete, tinand bucata de material stransa in jurul meu de parca ar aparea cineva in urmatoarea secunda si mi-ar smulge-o.

           Ochii mi se maresc din cauza socului iar mainile incep sa-mi tremure la vederea siluetei mele in oglinda. Urmele de muscaturi imi acopera gatul aproape in intregime si numai acum simt durerea apasatoare. Imi trec degetele peste un semn si scancesc. '' Au! Asta doare al dracu' de rau! Dar cum e posibil? Trebuia sa-l aud sau sa-i simt prezenta cand a...''

           - Selyna! tresar la auzirea numelui meu, panicandu-ma pentru o secunda, crezand ca este Travis. 

           - Ce s-a intamplat? intreaba lovind usa cu pumnul si doar atunci imi dau seama ca nu e vocea sufletului meu pereche, el o are mai profunda, putin ragusita si foarte amenintatoare.

           - Ce vrei, Mathias? intreb sprijinindu-mi fruntea de oglinda.

           - Ce vreau? Nu eu sunt cel care a tipat, deschide sau sparg usa!

           - Pleaca! 

           Ofteaza. Auzindu-se cum se departeaza cu pasi hotarati.

           Rasuflu usurata crezand ca mi-a indeplinit dorinta. Dar de unde sa am eu atata noroc... Luandu-si avant, Mathias se izbeste cu putere de usa, facand-o sa zboare in peretele opus acesteia.

           - Esti idiot? Ti-am cerut sa ma lasi in pace.

           Incerc sa-i evit privirea plina de mustrari si ma rog sa nu-mi observe gatul. 

           Din nefericire pentru mine, se pare ca nu-i scapa niciun detaliu, incruntandu-se apoi lovind cu pumnul in prima suprafata intalnita. Isi trece de cateva ori mana prin par pentru a se calma.

           - S-a intamplat mai repede decat ma asteptam, vorbeste in cele din urma, vocea fiindu-i plina de amaraciune. Imi face semn cu mana sa nu ma misc din locul in care ma aflu. Dispare din raza mea vizuala. Se intoarce in cateva secunde cu un halat de culoare albastra si mi-l arunca.

           - Imbraca-te! este tot ceea ce zice apoi pleaca fara a se mai uita la mine.

           Oftez. Imbrac halatul dat si iau un alt prosop ca sa-mi usuc parul. Ies din baie, analizandu-l pe Mathias in timp ce ma asteapta intins pe pat, evitand sa se uite la mine.

            - Este legatura, nu-i asa? il intreb. Afirma cu o miscare a capului ca apoi sa-si atinteasca ochii asupra gatului meu.

            - Si va deveni din ce in ce mai rau. Asta a fost numai inceputul, pana nu veti accepta legatura dintre voi, niciunul nu va avea pace...Insa, priveste partea bune, nu esti singura care trebuie sa treaca prin tot chinul asta. Vampirul e in aceeasi situatie.

            - Yei! raspund fara pic de chef, cautandu-mi cu privirea hainele.

            - Am dat ordin sa-ti fie aduse altele. Uite, foloseste-le pe astea, zice ridicand un pachet.

            - Iesi sa ma pot schimba.

            Maraie, dar nu comenteaza.

 Ramasa singura, desfac pachetul, gasind in interior o pereche de colanti negri si un tricou fara maneci, tot de aceeasi culoare.

            - Cu ce ma ajuta faptul ca Travis este in aceeasi situatie ca mine? il intreb cand revine in camera dupa ce-l strig.

            - Ai asigurarea ca atunci cand te va vedea nu va sari sa-ti franga gatul acela fragil si dragut. Cel mai probabil te va lega si te va tine inchisa ca pedeapsa pentru fuga ta. Va fi furios, dar ii va trece destul de repede....

            - Ce noroc pe mine, soptesc dandu-mi ochii peste cap.





Din alta lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum