Din alta lume

Visul

Cover:

Capitol needitat:

Selyna povesteşte:

          Aud cu uşurinţă cum Ignaţius şi luptătorii mei înghenunchează spre a-şi arăta respectul şi supunerea faţă de mine. Înainte de a părăsi fosta ascunzătoare a lui Belial a trebuit să-l chem pe Ignaţius pentru a schimba fluxul de energie folosit. Datorită lui Mike, el fiind în continuare inconştient, pericolul de a-i răni pe Travis şi Mathias era foarte ridicat. Vraja ar fi folosit din energia lor vitală şi chiar dacă nu i-ar fi omorât, le-ar fi provocat o durere de nedescris. Sufletele cărora le-am oferit puterea necesară pentru a se răzbuna radiază de satisfacţie, în sfârşit se pot bucura de dreptatea făcută. Le-am oferit două variate: 1) de a sta alături de mine şi 2) de a-şi crea propriul drum însă, cu toţii au ales să mă urmeze şi să-mi fie loiali pentru totdeauna. 

          Mă ridic în capul oaselor, privind cu blândeţe la ei, sunt o parte din mine, sunt familia, prietenii şi apărătorii mei.

          '' – Îţi sunt recunoscătoare, Ignaţius! Te poţi retrage, din acest moment luptătorii vor fi sub comanda ta.'' Îi transmit prin legătura noastră psihică.

          '' – Cu toată supunerea şi recunoştiinţa, stăpână! ''

          Se ridică şi priveşte la cele 12 forme întunecate ca mai apoi să dispară din senin.

          – Trav! doar o singura şoaptă şi e lângă mine, strângându-mă în braţe. Încă de când m-a văzut întinsă a vrut să fie lângă mine, îi simţeam frustrarea şi confuzia – nu ştia dacă e sigur să-şi părăsească locul...

          Fără a mai ţine cont de Mathias, îmi sărut sufletul pereche cu toată pasiunea şi dorul pe care le simt. Numai câteva ore şi deja îmi lipsea.

          – Voi verifica ce s-a întâmplat afară, îşi drege vocea Mathias, întorcându-se cu spatele şi pornind spre ieşire. Îl privesc pe Travis câteva clipe apoi îmi aşez capul pe pieptul pe pieptul lui, lăsându-mă moale în braţele înfăşurate protector în jurul meu.

          – Culcă-te, iubito! Voi fi aici când te vei trezi; acum şi toată eternitatea noastră...

          « Persoana vinovată de întreaga suferinţa se află în faţa mea. Privirea lui rece este aţintită asupra mea şi nu pot face nimic altceva decât să rămân întinsă pe pamântul umed, acoperit de propriul sânge. Pierderea lui Travis a fost îngrozitoare, m-a despărţit de singura fiinţa ce mă iubea şi care urma să-şi petreacă nemurirea împreună cu mine, nu ştiu cum a reuşit să-l ucidă, nu am fost alături de el, am crezut că dacă il voi lăsa în urmă voi reuşi să-l protejez... cât de mult m-am putut înşela.

          Închid ochii aşteptând lovitura finală, nu are niciun rost să mai lupt, nu vreau să trăiesc fără vampirul meu. Zgomote puternice se aud în jurul meu, dar sunt prea obosită pentru a vedea cui aparţin. Nu ştiu cât timp am aşteptat ca El să facă ultima mişcare, însă aceasta întârzie să apară.

          În schimb, 2 braţe mă ridică cu grijă. Un val de căldură mi se răspândeşte prin corp... Nu! Nu e posibil! Travis? Reuşesc să zâmbesc slab, fără să deschid ochii... Vocea lui suavă e o alinare şi mă bucur că este ultimul lucru pe care-l aud înainte de a deveni numai un ecou ca apoi să mă scufund într-o tăcere plăcută. »

          Mă ridic respirând sacadat. A fost un vis! îmi repet în gând. Travis, alarmat de starea mea îmi lipeşte corpul de al lui, şoptindu-mi cu blândeţe:

          – Şşşh! Iubito, ai visat! Linişteşte-te! zâmbesc şi mă întorc cu faţa spre el. Una din mâini o ridic înconştient, începând să mă joc cu părul lui. Cu cealalta mână îi trasez liniile masculine ale feţei. Îl sărut uşor, însă nu este mulţumit şi grăbeşte ritmul. Fără să ne dăm seama, ne trezim captivi într-un amalgan de pasiune şi iubire, însă înainte de a mă lăsa complet pradă plăcerii, gândul îmi fuge la ceea ce am văzut... 

          '' Nu este un vis, iubitule, este asul din mâneca noastră.''